Congresul dezamagirii portocalii

Adunarea Generala Nationala a PIN s-a vrut un protest al electoratului tanar fata de tradarea Revolutiei portocalii de catre actuala Putere. E doar inceputul a ceea ce Cozmin Gusa a numit faurirea celei de-a treia Romanii.

La noua luni de la scrutin, Revolutia portocalie e o dezamagire. Pentru o parte a electoratului, cel putin.

O dezamagire atat de mare, incat cei care au crezut in ea, sincer indignati ca n-au voie sa-l voteze pe Traian Basescu de mai multe ori, o poreclesc deja asa-zisa Revolutie portocalie.

E teza cu tarie de axioma pe care s-a construit reuniunea pe tara a Partidului Initiativa Nationala de sambata, 17 septembrie, botezata polemic altfel decat sindrofiile altor partide: Adunarea Generala Nationala a PIN.

In PD si in Alianta, Cozmin Gusa si echipa sa au fost vectorul electoratului cu un rol decisiv in propulsarea lui Traian Basescu la Cotroceni si a lui Calin Popescu Tariceanu la Victoria. Un electorat tanar, ivit si format in ultimii ani, dezamagit de clasa politica postdecembrista ajunsa treptat-treptat in divort cu junetea prin ingrasare morala accentuata.

Nu se stie cum s-a ajuns la logodna dintre Cozmin Gusa si Traian Basescu din ianuarie 2004. Sigur e ca, dupa trecerea lui Cozmin Gusa in staff-ul de campanie, Alianta si candidatul ei si-au asumat nu numai temele, dar si formulele menite a seduce electoratul tanar. A inceput sa se vorbeasca insistent despre reforma clasei politice, despre nevoia de morala in actul de guvernare. Manifestarile electorale au devenit mai vii, mai originale, apropiindu-se de spectacolul mediatic.

Fesenist abil, absolvent al Scolii Iliescu de profit politic, Traian Basescu a intrat rapid in rolul de profet al unei noi revolutii, cea adevarata, la 15 ani de la ceea ce se denunta a fi o revolutie avortata. A jucat cu brio in show-urile regizate de echipa lui Cozmin Gusa, a denuntat cu huiet "sistemul ticalosit", a amenintat ca-i va trage in tepe pe corupti, a adoptat o pozitie nonconformista in chestiunea Catedralei Neamului, in cea a homosexualitatii.

In acelasi timp insa, el a jucat si in alte roluri. Unele croite sa-i aduca si alte parti ale electoratului: de incoruptibil, pentru a cuceri electoratul iliescist; de anticomunist si antisecurist (!), pentru a-i castiga pe talibanii CDR-isti; de aparator al intereselor nationale, pentru a avea de partea sa electoratul PRM-ist.

Altele, menite sa-i aduca sprijinul structurilor iliesciste si, mai ales, al grupurilor de interese mafiote. A incheiat un pact cu sefii Serviciilor secrete, garantandu-le ca nu vor fi schimbati. A ajuns la un targ cu grupurile de interese mafiote, care, in schimbul avantajelor viitoare, l-au sprijinit financiar si mediatic.

A stiut Cozmin Gusa de aceste lucruri?

Greu de raspuns.

Sigur e ca, odata ajuns la Cotroceni, Traian Basescu a renuntat rapid la Cozmin Gusa si, prin asta, la fagaduielile facute electoratului tanar.

Infiintat in martie 2005, Partidul Initiativa Nationala se vrea o formatiune stindard a electoratului tras pe sfoara de asa-zisa Revolutie portocalie. Adunarea Generala Nationala de sambata a stat sub acest semn. Ea s-a deschis intr-o maniera absolut neconformista, cu un film vitriolant despre divortul dintre actuala Putere si idealurile Revolutiei portocalii. Cuvantarile (doar trei la numar) au vizat complicitatea dintre actuala Putere si oligarhia economica postdecembrista.

Daca reformarea clasei politice n-a avut loc nici dupa scrutinul din 2004, cineva trebuie sa-si asume rolul de a o face. Steagul Revolutiei portocalii, din panza caruia si-au croit obiele negustorii noii Puteri, trebuie ridicat din nou si agitat deasupra electoratului dezamagit. Acel cineva nu poate fi, in viziunea lui Cozmin Gusa, decat Partidul Initiativa Nationala. Drept pentru care intreaga reuniune s-a straduit sa fie altfel decat sindrofiile pe tara ale partidelor consacrate. Liderul partidului si-a intampinat oaspetii pe treptele salii, in tricou si adidasi (eu, de exemplu, l-am recunoscut cu greu, asteptand sa dau peste un domn la patru ace), Lavinia Sandru, pe post de presedinte al prezidiului, a umblat cu microfonul prin sala (nici n-avea unde sa stea, deoarece a lipsit traditionala masa de pe traditionala scena), vorbitorii au fost anuntati spectaculos din difuzoare, lumini de discoteca au brazdat un intuneric voit.

Cuvantarile n-au avut insa virulenta in stare sa ridice temperatura de lupta a salii.

Daca as fi fost tanar, as fi plecat din sala incantat ca vad altceva decat m-au obisnuit pana acum politicienii postdecembristi.

Nu stiu insa daca as fi fost si suficient de revoltat, incat sa alerg la Cotroceni ca sa-l scot de acolo pe Traian Basescu si sa-l pun in loc pe Cozmin Gusa.