Conspiraţii internaţionale

Turcia trăieşte primejdios de câteva luni. Mişcări de stradă, arestări şi dezbateri pe tăişul iataganului, criză în toată regula. Scandalul de corupţie a clătinat serios puterea de la Ankara şi nimeni nu poate anticipa, deocamdată, deznodământul. Unii avansează ipoteza "puciului judiciar” şi de aici epurările nemaiîntâlnite din poliţie; kemalismul n-a apus încă pe Bosfor şi se repliază contra asaltului violent al fanaticilor religioşi. Prins în vâltoarea periculoasă, premierul Erdogan a atenţionat că "Suntem în faţa unui atac, nu doar împotriva partidului nostru AKP, ci împotriva întregii naţiuni, un complot evident, o maşinaţiune”. Şeful guvernului a vorbit chiar despre o "conspiraţie internaţională” şi brusc mi-am amintit de "agenturile străine” ale fostului preşedinte român ciuruit mişeleşte la Târgovişte. Nu la fel a vituperat şi el în faţa mulţimii mârâinde ? Aidoma au reacţionat şi egipteanul Moubarak, ca şi Ghaddafi ori Saddam, toţi au arătat către inamicul de dincolo de graniţele ţărilor pe care le conduseseră cu mână de fier. Ce lipsă de imaginaţie la liderii statelor cuprinse de frisoanele sociale ! Discursul lor, în momentele de cumpănă istorică, nu diferă deloc, parcă sunt trase la indigo. Complotul mondial şi trădarea din interior sunt argumentele din urmă ale conducătorilor atunci când se căznesc să întoarcă înspre ei popoarele răzvrătite. Dar cine să-i mai asculte în vaierul aprins şi întreţinut din exterior ? "Conspiraţia internaţională” desenează hărţi planetare, înscăunează şi descăpăţânează preşedinţi, înscenează conflicte şi creează eroi sub pretexte, uneori, de-o stupiditate revoltătoare. Suveranitatea naţională şi independenţa statelor au devenit nişte vorbe goale, anulate de politica de forţă a "lobby-ului financiar” transnaţional. Cămătarii deghizaţi în funcţionarii scrobiţi şi cosmopoliţi de la fondurile monetare de aiurea acţionează fără scrupule. Sunt păpuşarii globalismului actual, mai pustiitor ca, odinioară, ciumele.

"Corupţia este peste tot ! Rezistenţa este peste tot !” scandează protestatarii turci, împinşi de naivităţi candide sau de interese obscure. Sărmanii, îşi închipuie că gestul lor este înfăptuitor de istorie… Habar n-au că sunt doar marionetele unui joc economico-financiar urzit în cancelariile străine. Şi au dreptate să strige "Corupţia este peste tot !”, fiindcă aşa şi este, cum altcumva ? Păi şi capitalismul este peste tot - nu-i luaţi în seamă pe nord-coreeni, cubanezi şi chinezi - şi cine a pomenit capitalism fără corupţie ? Americanii, în ipocrizia neîntrecută, au numit-o "lobby” şi de aici încolo limbajul corectitudinii politice are altă semnificaţie. Fraţi musulmani, mai uşor cu urlata voastră rezistenţă, ea este contra cost, nu ne credeţi într-atât de întârziaţi mintal ! Noi am trecut prin excesele astea de libertate şi avânt colectiv, şi acum ne ruşinăm de modul ordinar în care ne-am lăsat manipulaţi. Sloganurile alea răcnite în piaţă sunt produse în laboratoarele diversiunii, iar creatorii din umbră câştigă bani grei pe ele. Adesea am senzaţia că în lume există societăţi anume specializate în organizarea de revoluţii, lovituri de stat şi tulburări sociale. Semnezi contractul, plăteşti şi gata frământarea, ce, la nunţi şi înmormântări nu e la fel ? Vin profesioniştii şi se ocupă de orice, de rochia miresei, de flori şi tort sau de pantofii şi fardul mortului…

Omenirea trăieşte plat şi monoton, după şabloane ştiute din timp, e plictisitor să fii vieţaş în vremea asta pe planeta Pământ. Scenariile se repetă la infinit, nicio preocupare pentru estetica conspiraţiilor internaţionale, dirijorii au obosit, se pare. Trăim anost şi previzibil, de unde şi inflaţia de depresie de pe Glob.

■ În prima zi a anului, în Colorado, s-a dat liber la consumul de marijuana. Mii de consumatori, până mai ieri clandestini, au ieşit din văgăuni şi s-au aşezat agitaţi la rând. Cozi imense la magazinele de vise şi moarte lentă, capitalismul american mai câştigă o bătălie cu bună rânduială. Tinerii înşiraţi la coada sinuciderii tropăie de mama focului, sunt fericiţi că statul le îngăduie să-şi aleagă nestingheriţi degradarea şi sfârşitul. "Vânzările depăşesc cu mult aşteptările”, rânjeşte satisfăcut negustorul autorizat cu negoţul de stupefiante. Merită să plăteşti oricât, clipa aia tulbure de extaz n-are asemuire, e unică !, ţipă inşii caciuriţi în culori caraghioase şi pierduţi definitiv. Ratarea libertăţii este, nu am nicio reţinere, cea mai mare înfrângere a mileniului abia început. Dar nu disperaţi, cu 30 de dolari (pare-mi-se) puteţi cumpăra un gram de marijuana şi vă veţi simţi înaripaţi. Merită, nu ?