Intr-un 'tratat de medicina traditionala chineza', emotiile sunt considerate 'maimute salbatice', adica forte instinctuale, capabile sa tulbure mintea omului, echilibrul sau interior, capacitatea de stapanire de sine, dar sa si aduca prejudicii grave vitalitatii si organelor interne ale corpului. A disciplina maimuta salbatica a emotiilor presupune 'stapanirea inimii cu ajutorul mentalului, dirijarea emotiilor cu ajutorul ratiunii si subordonarea instinctelor in fata intelectului'. Medicina traditionala chineza considera ca mania, teama, patima, invidia si alte emotii conflictuale intuneca ratiunea, afecteaza corpul omenesc, dar si comportamentul si au consecinte dramatice in toate domeniile vietii noastre.
De aceea, a imblanzi maimuta emotiilor poate si ar trebui sa devina o preocupare a tuturor oamenilor care inteleg dezastrul pe care propriile emotii il creeaza in trup, in comportament, in evenimentele obisnuite ale vietii. 'Singura cale eficienta de a controla raspunsurile emotionale si de a stabili echilibrul este exersarea zilnica a stapanirii de sine in toate situatiile si activitatile obisnuite ale vietii', spune medicina traditionala chineza. Asta inseamna 'practica meditatiei in actiune', a fi atent la propriile tale emotii, a nu le sugruma, a nu le reprima, cat mai degraba a fi constienti de ele, impunandu-ne 'o scurta pauza intre perceptie si raspuns'. A ne oferi noua insine o pauza inseamna a opri actiunea imediata, uneori regretabila a emotiei, decizia instinctuala, inconstienta, care pare sa ni se impuna si chiar o face de fiecare data in voie, exceptand situatia in care vointa si dorinta noastra de schimbare de sine impune un control al emotiilor, care este – iata – si un control al deciziilor.
Pauza dintre perceptie si raspuns sau a ne opri de la executarea automata a deciziei emotionale este exact timpul de care avem nevoie pentru a alege in mod constient, deliberat, cu ajutorul ratiunii sa actionam in loc sa reactionam. Emotiile apar in noi automat; daca cineva ne insulta, putem simti instantaneu furie, iar furia ne poate obliga sa reactionam printr-un comportament regretabil la adresa altui om. Prima consecinta a furiei noastre este insa fiziologica; creierul suplimenteaza secretia de catecolamine, substante responsabile de producerea stresului, iar asta are efecte nocive asupra imunitatii organismului. Exista studii care au concluzionat ca organismul are nevoie de sase ore pentru a recupera prejudiciile pe care le creeaza in organismul nostru cinci minute de furie. Asadar, ne atacam pe noi insine prin emotiile negative care apar natural, ca reactie de raspuns la stimuli nocivi sau la evenimente dificile de viata.
Altii orienteaza atacul asupra celorlalti, iar acolo unde maimuta emotiei de manie a fost reprimata timp indelungat, revarsarea emotiei se poate solda cu actiuni dramatice, bolnavicioase si regretabile. Pierderea echilibrului mental si a capacitatii de ne controla comportamentul este o consecinta fireasca a supunerii fiintei umane in fata deciziilor primitive ale emotiilor instinctuale. Tocmai de aceea, 'meditatia in actiune' poate fi extrem de pretioasa. A ne dresa propriile maimute emotionale in viata de zi cu zi inseamna sa fim atenti la emotiile noastre in interiorul oricarei relatii sau situatii de viata. Sa fim constienti de furia noastra, sa recunoastem prezenta ei in noi poate fi cu mult mai vindecator decat a o pune continuu pe seama lumii inconjuratoare, care pare s-o fi generat. Furia, mania, iritarea, deprimarea, supararea, orice forma ar lua emotia noastra, ea trebuie asumata mai intai.
Trebuie sa ne aducem in armonie cu vointa apoi pentru a pune 'pauza' intre emotie si reactia pe care ea ne-o impune, iar in pauza aceasta sa luam o decizie, dar nu aceeasi decizie pe care ne-o sugereaza emotia. Furia, de exemplu, poate sugera 'sa-i dai un pumn' celui care te infurie. Daca faci pauza, subminezi decizia emotiei primitive, iar mentalul constient poate introduce in reactia ta o alta... decizie. Asadar, a ne controla emotiile inseamna a lua o decizie diferita de aceea pe care emotiile distructive ne-o impun. A trai constient, a fi constienti de prezenta emotiilor, a nu ne blama pe noi insine pentru ca avem asemenea emotii, a le accepta existenta si a le controla printr-o vigilenta meditatie in actiune pot sa ne redea stapanirea de sine pierduta, linistea mintii, echilibrul emotional si un comportament... mai responsabil in toate relatiile si in toate evenimentele vietii.