Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
■ Procesul penal este, in cele din urma, o ceremonie. Cu public, cu precise reguli, cu incarcatura emotionala, ca orice spectacol. Planificata in zile anume, nu oricand. Dar ceremonie este si corida. Taurul este scos din "celula' si aruncat in arena pentru a fi ucis. Ritualic, nu orisicum. Nu la fel se petrec lucrurile si cu inculpatul impins din temnita in sala de judecata ? Orizontul de asteptare, starea de tensiune sunt pregatite cu migala, scenariul n-are fisuri. Lumea simte mirosul de sange si se dezlantuie. Il vrea mort pe animalul din ce in ce mai furios, atatat cu premeditare. Campaniile mediatice seamana intru totul cu tropaitul spectatorilor stransi sa admire arta toreadorului.
In arena judiciara, judecatorul il incolteste pe taur cu intrebari maiastre ori rauvoitoare, il poarta dintr-un termen in altul, nu inainte ca picadorii si banderilierii sa intarate salbaticiunea. Primii sunt politistii, iar ultimii, procurorii. In grumazul nadusit al taurului sunt infipte harpoane cu fasii tricolore de hartie. Ordonante, rezolutii, rechizitoriul. I se pregateste sacrificarea. Mandatul de arestare e scris. Matadorul, inarmat cu sabia si muleta, il ademeneste intr-un dans funebru. Legea si autoritatea sunt sabia si muleta judecatorului. La sfarsit, toreadorul se ridica in varful picioarelor si-i aplica lovitura fatala. La radacina coarnelor. Sentinta e gata ! Tribunele aclama, fluiera excitate, pe nisipul inrosit se arunca monede. Arar, taurul iese biruitor, insangerat, dar triumfator. Lumea e in delir si vrea doar spectacol, nu dreptate ! Barbarie ? Nicidecum, corida. Sau justitie canibala...
■ Ca sa-l parafrazez pe Octavian Paler, fiecare zi de proces (corida, in text) e o zi de doliu pentru demnitatea umana. Pana si robele actorilor care conduc cortegiul sunt negre. Se oficiaza o inmormantare, nu o renastere. Un esuat pe promontoriul actului originar este plimbat in vaierul multimii pe ultimul drum al libertatii. La capat il asteapta carcera. Dezumanizarea. Un moment de reculegere, va rog, un semen de-al nostru n-a reusit sa ramana om ! Sau fiindca este prea om a ales recluziunea ? Cine e in masura sa raspunda ?
■ Chiar, n-ar fi cazul ca si "toreadorii' coridei penale sa fie investmantati in "straie de lumina' ? Asemenea celor adevarati, antrenati sa ucida regulamentar taurul din arena. Asa, ei n-ar mai aduce cu niste ciocli tocmiti sa privegheze esecul libertatii individuale.
■ Toreadorii, ca si judecatorii, urmeaza scoli de specialitate unde deprind tauromahia. Acolo sunt dadaciti sa ucida ca la carte. Fara remuscari si regrete. Formatorii lor cauta sa-i scopeasca de omenie si sa le ingroase instinctul de killeri. Multi dintre dascali n-au stat niciodata fata in fata cu un taur si nu i-au simtit respiratia infricosata. Nu l-au privit in ochii speriati de moarte. Ii invata din manuale, dar viata e altceva, ea nu incape intre copertile tratatelor seci de care sunt ticsite bibliotecile. Macar de i-ar duce in practica, sa ingrijeasca, o saptamana numai, animalele sorocite sa fie omarate ritualic...
■ In "Viata ca o corida', eseistul, de care imi este nespus de dor, scrie ca intr-o arena "are loc o lupta, nu un asasinat'. Aidoma ar trebui sa se intample si in instantele penale. Din nefericire, uneori istoria "transforma agonia in spectacol', iar la sfarsit asistam la asasinate judiciare. Ati uitat cumva de executia Maresalului Antonescu, a "grupului Maniu', a partizanilor, a anticomunistilor sau a sotilor Ceausescu ? Nu argumentele judiciare au decis atunci, ci dorinta de razbunare a bestiilor nimerite la putere. Justitia este, s-o recunoastem cu durere, un sir de asasinate disimulate in sentinte judecatoresti.
Citește pe Antena3.ro
