Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Măsurile luate pentru încetinirea răspândirii virusului sunt apreciate, în general, fie prea tardive, fie prea grăbite. Justă măsură în acordarea de „note” administrației a dispărut pe fondul instabilității politice și al neîncrederii instalate în relația cetățean-guvern. Populația se află sub o ploaie de informații, știrile în exces nu asigură neapărat o mai bună orientare în situația de spaimă față de dezvoltarea imprevizibilă, în ritm exponențial a epidemiei. În urmă cu mai puțin de o lună, situația din China , unde se desfășura o acțiune de tip militar contra „inamicului COVID-19”, era aproape unanim criticată în România, unde nu exista nici un caz de contaminare. Acum , când s-au luat și la București, după multe ezitări, primele măsuri radicale, înțelegem cât de greșit fac evaluările cei care au capacitatea de decizie. Italia este dată acum ca exemplu pozitiv, dar extinderea zonei roșii la întreaga peninsulă s-a făcut după ce epidemia a secerat sute de vieți. Decizia guvernului italian a fost luată prea târziu, anterioarele măsuri, de închidere voluntară și relativă a focarelor izolate de contaminări, dovedindu-se minimale și ineficiente. Modelul Wuhan, care a închis ermetic o zonă cu 11 milioane de locuitori, se arată a fi, cel puțin până la găsirea unui tratament standard, singura cale de întrerupere a ciclului de răspândire a virusului din epicentru.
În România, toată lumea privește cu îngrijorare spre centrele de putere care ar trebui să decidă în situația de criză. Cota de încredere într-un guvern care de fapt nu există, fiind o improvizație menită să asigure ideea fixă a președintelui Iohannis pentru „anticipate cu orice preț”, a fost transferată spre liderii informali Raed Arafat și Streinu Cercel. Cei doi sunt vectorii de speranță care au înlocuit de facto trupa de miniștri interimari care se agață de ei pentru a le sta alături în conferințele de presă. Prestațiile miniștrilor în ieșirile publice devin momente de umor tragic, transmit neîncredere și arată de ce au primit voturi negative în Parlament. Costache și Anisie sunt exponenții confuziei care domnește la guvern. Instalarea unei echipe care să oprească propagarea haosului care îl emană acum Palatul Victoria devine vitală. Klaus Iohannis a dispărut de câteva zile din peisaj; după scena memorabilă când a pozat cu lopata în mână arătând țării că poate juca și rolul de gropar, s-a plasat în carantina din care nu mai iese. Guvernele „Lui” aduc nu doar instabilitate politică, dar, iată, în situația crizei de coronavirus provoacă un periculos coronahaos. Va fi Cîțu omul providențial care să domine o situație cu potențial de catastrofă, în care criză sanitară evidentă se va suprapune pe criza economică previzibilă? Cei care l-au împins în scenă trebuie să-i scrie în grabă textul pentru marele rol sau să treacă la următorul actor. Până atunci încercăm să descifrăm indicația ministrului educației, care trimite copiii la after school după ce s-a decretat închiderea școlilor! La fel, urmărim marea operațiune a Internelor, care caută în haosul evidenței populației pasagerii dintr-un microbuz infectat de virus, după ce au descoperit un polițist în spitalul ministerului, care se refugiase ca pacient sub acoperire de turist nedeclarat din Italia. Versurile lui Eminescu din Scrisoarea III sunt un tezaur de idei pentru a ieși din starea de fapt:
„Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei,
Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni!”
Citește pe Antena3.ro
