Este cunoscuta povestea unui initiat, pe care tatal sau l-a chemat inainte de a muri si i-a spus: 'Fiule, ma cunosti, am fost in viata mea un aventurier, n-am strans averi, nu am ce sa-ti las. Totusi, vreau sa ramai cu ceva de la mine, asa ca iata ce dar iti fac, nu inainte de a-mi promite ca vei face asa cum iti cer. Promite-mi ca, de cate ori te va insulta cineva il vei privi linistit si ii vei spune ca ii vei da raspunsul abia peste 24 de ore'. In experientele sale ulterioare, fiul mostenitor al straniului sfat a sfarsit prin a spune: 'Ei, am facut asta, am reactionat dupa 24 de ore de fiecare data cand cineva m-a insultat. Am spus tuturor ca nu pot reactiona altfel, pentru ca am facut o promisiune. Unii ma insultau, eram din cale afara de furios initial, dar... dupa 24 de ore cine mai era furios'?
Un sfat pentru a-ti invinge mania poate fi cu mult mai pretios decat hectare intregi de terenuri si cu mult mai folositor decat un cont gras in banca, daca socotim cat de mult rau ne face propria noastra manie. Daca intelegem cate pierderi avem in viata din pricina maniei, pe cate relatii frumoase am calcat doar din pricina incapacitatii de a ne controla si domoli mania, cate oportunitati strivim in viata din cauza maniei noastre,
atunci acceptam ca un sfat bun pentru invingerea maniei face mai mult decat toate averile. Mania caracterizeaza creierul primitiv al omului; ea se iveste din strafundurile fiintei, este mostenire a creierului reptilian, este codificata in creierele noastre, asa incat fiecare ii poate resimti efectele si prezenta in diferite situatii de viata. In caz de insulta, cu siguranta mania creeaza o reactie, de obicei violenta, ale carei consecinte sunt pentru multi tragice, pentru unii distructive si pentru toata lumea autodistructive.
Mania este unul dintre 'demonii' pe care avem sa-i controlam, sa-i invingem, sa-i depasim si sa-i imblanzim. Mania naste suferinta, incertitudine, mania inspira uratenia si raul, dar – mai presus de toate – fie ca-i manifesta sau nu, ea il intoxica pe cel care se manie. Mania da nastere hormonilor de stres care ne inunda creierul, ceea ce face ca neuronii nostri sa fie privati de cantitatea de oxigen necesara unei bune functionari. Cortizolul, un hormon steroid, produs de suprarenale, este toxic pentru creier si, in special, pentru neronii memoriei din hipocamp, care sunt incarcati cu receptori de cortizol, cum spune Alberto Villoldo in cartea sa, 'Initiere si Iluminare'. Asadar, mania poate afecta memoria, gandirea limpede, concentrarea mentala, este producatoare de hormoni de stres, deci o cauza a unora dintre starile de boala din mintile si din trupurile noastre. Din pricina toxicitatii extraordinare a maniei, noi devenim incapabili sa vedem limpede solutiile unei probleme, asa cum devenim incapabili sa observam partile bune ale lucrurilor sau ale unor situatii de viata. Cel mai grav este faptul ca 'putem deveni dependenti de manie', cum spune tot Villoldo, caci in creierul nostru se formeaza un soi de noduri neuronale, care ne fac dependenti de starea in sine. Asta inseamna ca riscam sa provocam mania, sa cautam cearta, insulta sau supararea, doar pentru ca aceste noduri neuronale trebuie hranite cu substantele pe care le secreta creierul manios.
Privind din aceasta perspectiva este de inteles ca, in anumite situatii, nu-ti trece mania doar numarand pana la 10, cat mai degraba asteptand 24 de ore ca ea sa se risipeasca. Pacea nu vine insa chiar singura, reactia furioasa nu dispare in neant; noi avem sa lucram cu mania noastra in cele 24 de ore de asteptare pentru a da un raspuns la o insulta. Avem nevoie sa intelegem ca nu trebuie sa ne inhibam mania, cat mai degraba sa intelegem starea de manie. Sa intelegem ca ea se doreste un mod de a corecta perceptiile altora, un mod de a ne impotrivi lipsei de iubire a celorlalti si un mod in care noi insine sfarsim prin a ne ataca si intoxica singuri. Reactia manioasa poate fi educata incetul cu incetul, poate fi inteleasa ca normala, dar – in acelasi timp – incapabila sa gaseasca solutii pentru probleme, cat mai degraba capabila sa genereze alte probleme. Sa reactionezi la o insulta dupa 24 de ore poate fi bine pentru oricine se iubeste pe sine atat de mult, incat intelege ca nu insulta raneste, cat mania ce se naste in noi din pricina ei.