Cresterile de preturi la gaze nu vin de la OMV, ci de la UE!

Indiferent cine este producatorul gazelor din Romania, pretul la care este obligat sa desfaca pe piata romaneasca aceste gaze trebuie sa se alinieze treptat, prin cresteri, la pretul gazelor din import. Si, cu cat pretul gazelor rusesti va creste, cu atat alinierea preturilor la gazele interne va fi mai dureroasa pentru consumatori.

Ca unul - din pacate printre putinii - care s-a opus public principiului privatizarii Petrom cu investitor strategic inca inainte ca acest lucru sa se fi petrecut - pentru ca presupunea transformarea unui monopol de stat intr-un monopol privat in domeniul sensibil al exploatarii resurselor de petrol si gaze - si care a evidentiat mereu si mereu de atunci avatarurile unui asemenea gen de privatizare, fara sa fi fost nevoie de a cunoaste prevederile concrete ale contractului, am toata indrituirea sa aduc in atentie, fara vreo suspiciune ca as tine partea OMV, faptul ca scumpirea gazului pentru consumatorul roman vine din alte parti decat de la OMV si contractul de privatizare a Petrom.

Aceasta crestere - la care romanii trebuie sa se astepte in continuare - ar fi intervenit si daca Petrom ramanea la stat, iar OMV nu era concesionarul exploatarii a jumatate din resursele romanesti de gaze.

Sursa cresterii tarifelor la consumatori o constituie, pe de o parte, scumpirea continua a gazului rusesc din import (care are un pret de monopol stabilit la Kremlin), iar pe de alta parte, impunerea de catre Uniunea Europeana a asa-numitei "paritati" a pretului de desfacere pe piata a gazelor din productie interna cu pretul gazului din import. Aceasta "cerinta" a fost impusa Romaniei in cadrul negocierilor de aderare de mai-marii Uniunii Europene, care nu poseda resurse de gaze, pentru ca industriile stabilite in Romania sa nu le faca o concurenta printr-un pret mai scazut al aprovizionarii cu gaze. Indiferent cine este producatorul gazelor din Romania, pretul la care este obligat sa desfaca pe piata romaneasca aceste gaze trebuie sa se alinieze treptat, prin cresteri, la pretul gazelor din import. Si, cu cat pretul gazelor rusesti va creste, cu atat alinierea preturilor la gazele interne va fi mai dureroasa pentru consumatori.

Dincolo de aspectul de principiu al cedarii controlului asupra exploatarii resurselor, contractului de privatizare a Petrom, asa cum a fost perfectat, i se pot imputa multe - precum, printre altele, subevaluarea resurselor sau inghetarea redeventei - , dar nu si responsabilitatea cresterii preturilor la gaze.

OMV, ca detinator acum al exploatarii unei parti din resursele de gaze din subsolul romanesc, este un beneficiar fericit al preturilor impuse in crestere de UE. Aici este injustetea demersului UE, caci pe cand presa pentru privatizarea cu investitor strategic a Petrom facea in paralel presiuni si pentru acceptarea de catre Romania a mentionatei "paritati" a preturilor la gaze, fortand prin implicatie ca o companie straina sa incaseze un fel de cadou rezultand din preturi impuse, si nu din conditii de piata. Un asemenea cadou obtine si Romgaz, celalalt producator de gaze din resurse interne. Macar insa prin Romgaz, companie inca neprivatizata, profiturile din preturi impuse ajung la statul roman, acesta putand gasi utilizarile pe care le crede de cuviinta respectivilor bani, de pilda, pentru ajutorarea chiar a celor afectati de cresterile de tarife. De profiturile rezultand din preturile impuse de Uniunea Europeana n-au insa de ce beneficia Romgaz ca institutie si nici OMV ca firma concesionara, pentru ca apartin statului roman ca proprietar al resurselor. Ele trebuie sa ajunga la statul roman printr-o decizie a Consiliului Concurentei care, in chiar spiritul promovarii unei concurente loiale, trebuie sa taxeze acele supraprofituri derivand nu din conditiile pietei, ci din preturile impuse.