Criza politica si financiara

Saptamana care a trecut a fost incarcata de tensiunile politice acumulate in Europa privind largirea comunitatii europene, dar si de discutiile legate de perspectiva financiara 2007-2013, discutii care vor defini prioritatile UE pentru perioada mentionata.

Criza politica declansata de ÑNU-ulì francez si cel olandez a condus, intr-un final, la o decizie comuna a sefilor de stat si de guvern reuniti la Bruxelles in 16-17 iunie: trebuie sa se ia o pauza de reflectie cu privire la procesul largirii si chiar s-a inaintat ideea - de catre presedintele Chirac - a convocarii de urgenta a unui summit special pe aceasta tema.

Criza politica parca nu era suficienta. A venit alaturi de ea si criza financiara. Mult-discutatul buget pe urmatorii sapte ani a aprins discutii majore intre Franta si Marea Britanie. Pe de o parte, Franta doreste incontestabil pastrarea Pactului Agricol Comunitar care utilizeaza peste 40% din resursele totale ale bugetului european, iar Marea Britanie nu doreste sa renunte la beneficiul pe care il are din 1994 de rebat pecuniar, ceea ce duce la o inghetare pe termen mediu si lung a bugetului european.

Unde se afla Romania in aceasta batalie? Faptul ca oboseala europeana incepe sa isi spuna cuvantul, faptul ca institutiile europene sunt poate nepregatite pentru inca un val de largire, faptul ca temele pe care Romania le are de facut sunt numeroase si complicate, mai multe decat la sfarsitul anului 2004 (in scrisoarea de data recenta adresata Guvernului se vorbeste de sapte segmente de activitate care trebuie imbunatatite, printre ele numarandu-se si impozitarea, care la sfarsitul anului 2004 nu mai reprezenta o problema pentru Europa), faptul ca actualii guvernanti inca nu reusesc sa-si coordoneze activitatile, toate acestea determina o intarziere a deciziei privind aderarea Romaniei la 1 ianuarie 2007.

Din punct de vedere politic, exista un sprijin actual incontestabil din partea sefilor de stat si de guvern in ceea ce priveste aderarea la 1 ianuarie 2007 a Romaniei si a Bulgariei. Dar acest lucru nu este suficient. Politicul din tarile membre dezvoltate (vezi Franta, Germania, Italia) trece si el prin perioade dificile; se remarca diferente intre elita politica si vocea contribuabililor ceea ce se poate traduce printr-o intorsatura nefavorabila, inclusiv pentru Romania si Bulgaria.

In acelasi timp, faptul ca structura bugetara urmeaza sa fie decisa, in cel mai bun caz, in timpul presedintiei Marii Britanii a comunitatii europene, va complica poate si mai mult decizia privind alocarea de resurse catre un sector atat de important pentru tara noastra cum este agricultura. Este cert ca in perioada urmatoare, pentru gasirea unui compromis bugetar, fondurile alocate proiectului agricol comunitar se vor diminua, cu influente negative si asupra Romaniei, care va primi bani mai putini pentru acest sector. Si atunci, in mod cert, compensarea lipsei de resurse comunitare va trebui sa fie inlocuita cu resurse proprii, ceea ce inseamna, de fapt, taxe mai mari si o nemultumire mai accentuata a celor care trebuie sa le plateasca. Din pacate, atat conjunctura internationala, cat si incompetenta Guvernului vor conduce intr-un interval scurt de timp la majorari accentuate ale unor impozite si taxe, la eliminarea unor cheltuieli publice importante pentru populatie si, nu in ultimul rand, vor conduce la o inflamare a ratei inflatiei, cu consecinte negative asupra puterii de cumparare a romanilor.

Este nevoie mai mult ca oricand de coerenta, de viziune si de actiune. Aceste lucruri se traduc in masuri ferme privind finalizarea politicilor economice si fiscale pentru anii 2006 si 2007, adica respectarea intocmai a tuturor angajamentelor asumate fata de partenerii europeni si o disciplina in actul de condu-cere care sa poata duce la implementarea acestor masuri.

Patrulaterul liberalo-democrato-maghiaro-conservator existent are insa alt gen de prioritati, are in vedere in primul rand satisfacerea propriilor nevoi (vezi schimbul legislativ care va avea loc prin asumarea raspunderii ministeriale de catre actualul Guvern) si mai putin interesul national, care nu poate sa fie decat unul singur, si anume integrarea Romaniei in Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007.