x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cronicarul de la Jilava

19
Autor: Adrian Năstase 01 Apr 2014 - 15:40
În ultima vreme, am citit, cu interes, discursurile de rămas bun, rostite de Băsescu la instituțiile "statului de drept" (justiție + instituții de forță).

• Din discursul lui Băsescu la "dezbaterea" Fundației Mișcarea Populară, am aflat, de exemplu, că el "a găsit SRI în condițiile în care Vântu îi spunea directorului SRI ce are de făcut și primea informații cum primește președintele României". Ulterior, la bilanțul SRI, Băsescu a depănat amintiri în același sens: "Când am preluat funcția de președinte al României, SRI avea un director care umbla cu sau folosea mașină de la Sorin Ovidiu Vântu..." Pot fi puse mai multe întrebări naive: Dacă așa l-a "găsit" pe Radu Timofte în decembrie 2004, de ce l-a mai ținut în funcție până la jumătatea anului 2006? Cam un an și jumătate. Doar ca să facă economie la benzină, la mașina de serviciu? Sau a primit sugestii, din afară, să-i mențină pe Timofte și pe Fulga? Sau poate că asta a discutat cu Vântu în benzinăria de pe DN1, unde s-au întâlnit între cele două tururi de scrutin, la prezidențialele din 2004? În definitiv, când l-a "găsit" pe Timofte - prietentul lui Vântu - la SRI, în 2004, nu trecuseră decât câteva zile de la întâlnirea "sub acoperire" cu Vântu, de la benzinărie.

• Și la SRI și la "Mișcarea populară", una dintre teme a fost "depolitizarea" instituțiilor. În fapt, este vorba de îngrijorarea că cei impuși în diferite posturi ale administrației centrale sau locale (de interes pentru Băsescu) ar putea fi schimbați din funcție, sub acest pretext. E adevărat că unii dintre ei nu fuseseră numiți pe criterii politice, ci pentru că făceau parte dintr-o gașcă, nu dintr-un partid anume. Sunt nenumărate exemple de acest gen.

Am înțeles că nu mai trebuie procedat, ca pe vremuri, când "se stabilea la PSD pe cine pune procuror șef". De aceea, așa cum știți, procedura s-a schimbat, numirea procurorilor șefi nu s-a mai făcut la partid, ci direct la vârf - cazul Daniel Morar - de către Băsescu sau de către Monica Macovei (nu este foarte clar) sau împreună. Eventual prin înțelegeri între președinte și premier (evident că nu între Iliescu și Năstase).

• Am admirat, la Congresul Avocaților, discursul despre cultură al lui Băsescu. Despre "cultura justiției" și despre deontologie. Am aflat că orice stat poate avea legi foarte moderne dar că "toți trebuie să aplice legea sau să aplice hotărârile judecătorești, dând dovadă de bună credință și cu deontologie profesională nealterată..." Sper ca și judecătorul Ionuț Matei, vicepreședintele ICCJ - cel care a condus completul de 5 care a judecat recursul în "Dosarul Zambaccian - să citească acest discurs, în condițiile în care Noul Cod de Procedură Penală stabilește, în art.406, că "Hotărârea se redactează în cel mult 30 de zile de la pronunțare", iar din 6 ianuarie și până în 31 martie (cel de-al treilea termen pentru contopirea pedepselor) au trecut 84 de zile fără ca motivarea să fi fost redactată. Nu este foarte clar pentru mine dacă toți judecătorii trebuie să aplice prevederile noului cod de procedură penală. Probabil că dna Reding va considera că este vorba de un exemplu de bune practici.

Mi s-a părut fascinantă partea din discursul de la avocați în care Băsescu explică problema fundamentală a apărătorului: "Avocatul este într-un dualism". Este vorba de loialitatea față de client, pe de o parte, și respectul față de lege pe de altă parte. Discursul, inspirat din vizionarea unor filme americane, este fascinant. Nu aflăm, din păcate, dacă și anumiți procurori au dileme de acest gen (sau au avut)...


Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de