Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În Africa de Sud, un presupus ucigaş, cu “cazier” olimpic însă, plăteşte o cauţiune de câţiva firfirei şi pleacă acasă. Sala aplaudă, ordinea publică nu se simte cu nimic atinsă. Judecătorul e suveran, iar comunitatea n-are de gând să-i pună la îndoială verdictul. La noi, cauţiunea există doar în scripte, n-a apucat să coboare şi mai jos, în jurisprudenţă. Rar, foarte rar, câte un magistrat se încumetă să transforme detenţia în libertate, fixând un preţ. Bani contra libertate, dar printr-o tranzacţie legală. Până acum n-am priceput această îndărătnicie a sistemului nostru judiciar, fereala de o instituţie de drept atât de obişnuită altundeva. Aici, în România, cel mai uşor este să arestezi pe cineva. Cică societatea nu suportă fărădelegea şi atunci criminalul trebuie vârât repejor în închisoare. Societate puritană, ce vreţi ?! Făţărnicie cu iz balcanic, una din multele care ne surpă existenţa...
Consiliul Superior al Magistraturii a ajuns un fel de parlament. Cu o majoritate aflată la putere şi o opoziţie care încearcă să o răstoarne. Cariera magistraţilor din ţară pare să fie ultima preocupare a oanelor şi vasilicilor aleşi prin votul robelor. Căci ei stau “tot timpul cu băţul prin gardul unor politicieni şi al unor partide, provocând şi iritând”. Da, chiar aşa, nu vă miraţi !, ne-o spune unul dintre cesemişti, monitorizaţi şi-n patul conjugal. Care nu se sfieşte să adauge că organismul ăsta, atât de controversat în anul din urmă, “s-a poziţionat, începând din vară, de partea unor interese pur politice şi a jucat alături de diferiţi actori de pe scena politică”, alunecând astfel “definitiv pe o pantă de acţiune partizană”. La urma urmei, lăsaţi singuri în casă, copiii au tentaţia de a se juca cu chibriturile. Tinereţea înseamnă exaltare şi excese, le-am resimţit şi eu odinioară. Tinerii sunt uşor de manipulat şi de aceea politicienii purtători ai intereselor euroatlantice s-au bătut cu înverşunare pentru îndepărtarea vechilor judecători şi procurori. Stăpânii moderni aveau nevoie de unelte naive şi loiale în lupta politică, armele tradiţionale deveniseră neîndestulătoare. Alţii vorbesc şi despre interesul serviciilor secrete de a-şi fideliza sistemul prin inşi acoperiţi, plantaţi cu grijă prin instanţe şi parchete. Dumnezeu ştie, însă ieşirea judecătorului disident ne-a lămurit întru totul, temerile ni s-au confirmat iremediabil. Vă daţi seama că destinul profesional al atâtor magistraţi oneşti şi admirabili stă în pixul ăstora, al provocatorilor cu băţul prin gardul politicienilor ? Al doctoranzilor în tehnologia informaţiei şi-al exhibiţioniştilor cu centuri de caftangii. Mulţumiţi cerului că nu sunteţi magistraţi !
Deviaţionistul Neacşu s-a pricopsit cu dosar penal. Vina e gravă: a chiulit de la muncă. L-au pârât microfoanele şi camerele de filmat ascunse, cu dezlegare oficială, în scrumiera de pe birou şi-n cearceafurile din dormitor. Vigilenţa organelor de represiune n-a putut fi înşelată, binele a triumfat iarăşi. Dar nu oricum, ci chinuindu-se oleacă, de vreme ce Alina a semnat hârtiile mincinoase fără să-şi dea seama că-şi abuzează serviciul. Justiţia neaoşă îşi distruge de una singură credibilitatea, cu un avânt sinucigaş care mă uluieşte. Politicienii nu mai au scrupule în bătălia pentru subordonarea magistraţilor, scopul scuză, iată, orice mijloc ! Şi-au trimis artificierii în CSM şi de acolo e dinamitat prestigiul unei profesii de care depinde sănătatea socială a naţiei. De s-ar maturiza grabnic danileţii ăştia împinşi să decidă soarta justiţiei...
Tipul ăla de la Cotroceni, al cărui nume îmi este jenă să-l caligrafiez, a iscălit un nou răvaş către Victor şi Crin. Le reproşează ipocrit că sabotează intrarea în spaţiul Schengen prin tergiversarea numirii procurorului general şi a celui de la anticorupţie. Dincolo de ocean, mister Gitenstein o ţine landra cu fantasmele sale şi întocmeşte agenda de lucru a noului sceretar de stat de la Washington. Parchetul a devenit o chestiune transnaţională, mestecată de politicieni după cum le cade interesul. Miza e pe măsură, fiindcă printr-o acţiune penală bine ţintită ţi-ai nimicit adversarii. Glonţul este nedemocratic, aminteşte de dictaturile sângeroase, pe când rechizitoriul....
