Cu băţul prin gard

În Africa de Sud, un  presupus ucigaş, cu “cazier” olimpic însă, plăteşte o  cauţiune de câţiva firfirei şi pleacă acasă. Sala aplaudă, ordinea publică nu se simte cu nimic atinsă. Judecătorul e suveran, iar comunitatea n-are de gând să-i pună la îndoială verdictul. La noi, cauţiunea există doar în scripte, n-a apucat să coboare şi mai jos,  în jurisprudenţă. Rar, foarte rar, câte un magistrat se încumetă  să transforme detenţia în libertate, fixând un preţ. Bani contra  libertate, dar printr-o tranzacţie legală. Până acum n-am priceput această îndărătnicie  a sistemului nostru judiciar, fereala de o instituţie de drept atât de obişnuită altundeva. Aici, în România,  cel mai uşor este să arestezi pe cineva. Cică  societatea nu suportă fărădelegea şi atunci criminalul trebuie vârât repejor în închisoare. Societate puritană, ce vreţi ?! Făţărnicie cu iz balcanic, una din multele  care ne surpă existenţa...

Consiliul Superior al Magistraturii a ajuns un fel de parlament. Cu o majoritate  aflată la putere  şi o opoziţie care încearcă  să o răstoarne. Cariera magistraţilor din ţară pare să fie ultima preocupare a oanelor  şi vasilicilor  aleşi prin votul robelor. Căci ei stau “tot timpul cu băţul prin gardul unor politicieni şi al unor partide, provocând şi iritând”. Da, chiar aşa, nu vă miraţi !, ne-o spune unul dintre cesemişti, monitorizaţi şi-n patul conjugal. Care nu se sfieşte să adauge că organismul ăsta, atât de controversat în  anul  din urmă, “s-a poziţionat, începând din vară, de partea unor interese pur politice şi a jucat alături de diferiţi actori de pe scena politică”, alunecând  astfel “definitiv pe o pantă de acţiune  partizană”. La  urma urmei,  lăsaţi singuri în casă, copiii  au tentaţia   de a se juca cu chibriturile. Tinereţea înseamnă  exaltare şi excese, le-am resimţit şi eu odinioară. Tinerii sunt uşor de manipulat şi de aceea politicienii purtători ai  intereselor euroatlantice s-au bătut  cu înverşunare pentru îndepărtarea  vechilor judecători  şi procurori. Stăpânii moderni aveau nevoie de unelte naive şi loiale în lupta  politică, armele tradiţionale deveniseră neîndestulătoare. Alţii vorbesc şi despre interesul serviciilor secrete de a-şi  fideliza sistemul prin inşi acoperiţi, plantaţi cu grijă prin  instanţe şi parchete. Dumnezeu ştie, însă ieşirea judecătorului disident ne-a lămurit întru  totul, temerile ni s-au confirmat iremediabil. Vă daţi seama că destinul profesional al atâtor magistraţi  oneşti şi admirabili stă în pixul ăstora, al provocatorilor cu băţul prin gardul politicienilor ? Al doctoranzilor în tehnologia informaţiei şi-al exhibiţioniştilor cu centuri de caftangii. Mulţumiţi cerului că nu sunteţi magistraţi !

Deviaţionistul Neacşu s-a pricopsit cu dosar penal. Vina e gravă: a chiulit de la muncă. L-au pârât microfoanele şi camerele de filmat  ascunse, cu dezlegare oficială, în scrumiera  de pe birou şi-n cearceafurile din dormitor. Vigilenţa organelor de represiune n-a putut fi înşelată, binele a triumfat iarăşi.  Dar nu oricum, ci chinuindu-se oleacă, de vreme ce  Alina a semnat hârtiile  mincinoase fără să-şi dea seama că-şi abuzează serviciul. Justiţia neaoşă îşi distruge  de una singură credibilitatea, cu un avânt sinucigaş care mă uluieşte. Politicienii nu mai au scrupule în  bătălia  pentru subordonarea magistraţilor, scopul scuză, iată, orice mijloc ! Şi-au trimis artificierii  în CSM şi de acolo e dinamitat prestigiul  unei profesii de care depinde sănătatea socială a naţiei. De s-ar maturiza grabnic danileţii  ăştia împinşi să decidă soarta justiţiei...

Tipul ăla de la Cotroceni, al cărui nume îmi este jenă să-l caligrafiez, a iscălit un nou răvaş către Victor şi Crin. Le  reproşează ipocrit că  sabotează  intrarea în spaţiul Schengen prin tergiversarea  numirii procurorului general şi a celui de la anticorupţie. Dincolo de ocean, mister Gitenstein o ţine landra cu fantasmele sale şi întocmeşte agenda de lucru a noului sceretar de stat de la Washington. Parchetul a devenit o chestiune  transnaţională, mestecată de politicieni după cum  le cade interesul. Miza e pe măsură, fiindcă printr-o acţiune penală bine ţintită ţi-ai  nimicit  adversarii. Glonţul este nedemocratic, aminteşte de dictaturile  sângeroase, pe când rechizitoriul....