Cu nemţii, în deplasare şi acasă

Ionuţ Lupescu a câştigat bani buni jucând fotbal în Bundesliga. Meritul de a fi făcut faţă cu brio rigorilor unui campionat în care seriozitatea taie reguli severe l-a urmărit pe Lupescu şi după finalul carierei. În societatea lejeră el a fost supranumit Kaiserul. De la Franz Beckenbauer citire. Şi Dorinel Munteanu a învăţat germana pe bază de fotbal.

Disciplina naturală de-acasă a fost şlefuită şi în cazul lui Dorinel până la deprindere acceptată pe proprie răspundere. Ulterior, capacitatea de adaptare a românului la cadenţa caracteristică locului i-a adus acestuia un nume de împrumut. Lui Dorinel Munteanu i se mai spune şi Neamţul. În lumea fotbalului, dincolo de îmbogăţirea anecdotică a dicţionarului onomastic, Kaiserul şi Neamţul reprezintă două nume care au sonoritatea unui certificat de bună purtare. Pentru că am învăţat să credem în seriozitatea unei naţii.

Amintirile nu frecventează întâmplător prezentul. Două evenimente care stau să se întâmple - unul reprezentând o certitudine, iar celălalt doar o tentativă de adevăr - ne raportează la nemţi şi la fotbalul lor. Iar prezentul despre care vorbeam se poate împrumuta din reţeta unor reuşite anterioare.

Unirea Urziceni îşi va negocia mâine şansa de a promova în optimile Ligii Campionilor. Varianta valabilă pentru ialomiţeni o reprezintă victoria în deplasarea de la Stuttgart. Faima nemţilor nu intră în joc. Aşa cum am învăţat de-a lungul timpului să credem în seriozitatea lor, putem învăţa să-i şi învingem. Primul pas ar fi acela al conştientizării faptului că se întâlnesc două echipe ale aceluiaşi clasament.

Clasamentul Grupei G a Ligii Campionilor. Faptul că Unirea vine de pe un loc fruntaş în campionatul nostru şi întâlneşte o echipă de locul 16 în Budesliga nu contează. Nici faptul că antrenorul Markus Babbel a fost demis după remiza din meciul cu Bochum nu are vreo importanţă. Respectiva demitere, clişeul conform căruia schimbarea de antrenor produce şoc la echipă şi starea de tensiune de la VfB Stuttgart nu ne priveşte în nici un fel. Teoriile prefabricate încarcă doar bagajul subiectiv al fotbalului.

Adică tocmai bagajul de care trebuie să ne descotorosim pentru aborda cu şansă realitatea obiectivă. Iar realitatea obiectivă este aceea că Unirea trebuie să-şi asume pe proprie răspundere şi prin forţe proprii obiectivul califcării în optimile Ligii Campionilor. Doar în astfel de condiţii aş miza pe un rezultat bun pentru Unirea Urziceni.

Tentativa de adevăr care ar putea forţa o altă relaţie a fotbalului nostru cu nemţii o reprezintă preluarea clubului Rapid de Lutz Stache. George Copos vesteşte din nou strângerea sorocului în timpul care a mai rămas până la Crăciun. Prezenţa antrenorului Petrik Sander (fost la Energie Cottbus) la meciurile Rapidului ar trebui să confirme promisiunea lui Copos. Numai că eu am încredere în nemţii de-acolo, în cei care i-au angajat pe Ionuţ Lupescu şi Dorinel Munteanu.

Flotanţii nu mă dau pe spate. Şi nici reluatele promisuni ale domnului George Copos. Mai ales că după Crăciun vine Paştele şi, apoi, din nou Crăciunul...