Cu prevedere, despre neprevazut

Evenimentele din ultimii ani ne demonstreaza ca nimeni nu mai e la adapost de neprevazut: incendii, uragane, inundatii, supracerere de energie, se schimba clima... Sistemele solide din Vest sunt adesea prinse pe nepregatite. Ele functioneaza bine in anumiti parametri, dar se si gripeaza atunci cand parametrii acestia sunt depasiti semnificativ. Iar parametrii sunt depasiti din ce in ce mai des. Tocmai cand ne mandream, inconstient, ca am devenit stapani pe fortele naturii sau ca stapanim doct mecanismele pietelor, ele ne scapa si ne ameninta. Ce-i de facut?

Nu scriu aceste randuri pentru a prevesti apocalipsa. Stiu ca nu ar putea exista guvern capabil sa-i faca fata. Vreau sa subliniez doar vulnerabilitatea noastra in fata unor evenimente cum sunt incendiile, uraganele sau pur si simplu cresterea pretului petrolului. Evenimente in care variabilele sunt adesea fluide, care pot fi eventual anticipate, dar nu si evitate. Si in fata carora trebuie sa stim sa rezistam.

In principiu, schimbarea variabilelor atrage dupa sine schimbarea strategiei.

Intr-un fel reactionezi la o furtuna, si in alt fel la un uragan, chiar daca este vorba tot de apa. Problema este tocmai sa nu incerci sa faci fata unui uragan cu mijloacele folosite la furtuna.

In al doilea rand, elaboarea unei strategii trebuie sa aiba in vedere cele mai grave efecte posibile ale unui eveniment si nu pe cele, hai sa zicem, "convenabile". Altfel spus, ca sa faci fata unei furtuni trebuie sa fii pregatit sa raspunzi la un uragan.

In al treilea rand, cred ca este foarte important ca prevederea sa fie maxima si continua, chiar daca evenimentele, crizele sunt aparent izolate. Pregatirea populatiei pentru valuri de furtuni presupune costuri destul de mari, de la ridicarea de diguri pana la studiul meteorologic sistematic. Aceasta activitate se desfasoara zilnic, chiar daca nici o furtuna nu ameninta la orizont. Este o activitate costisitoare, dar cat ar costa vietile omenesti, pagubele materiale si eventualul declin al economiei nationale provocate de o furtuna ceva mai puternica?

Am gasit impreuna in sistemele sociale ale tarilor occidentale modele la care ne raportam. Din nefericire, observam ca si acolo neprevazutul creeaza dezastre. Aceasta poate sa fie si un fel de scuza pentru noi. Daca ei nu au reusit sa se puna la adapost in fata Katrinei, vom putea noi, mai putin pregatiti, sa facem fata unui nou val de inundatii?

Noi abia punem la punct acum un sistem de dezvoltare, pe care il dorim coerent. Este clar ca nu putem aplica modele ideale de eficienta pentru ca asa ceva nu exista. Trebuie sa invatam din realitate, dar si din experienta altora.

Romania are nevoie si de scenarii de criza, de sisteme institutionale care sa intervina atunci cand scenariul incepe sa devina realitate. Pentru asa ceva pledez aici. Inundatii, seceta, viscol, pretul petrolului depasind anumite bariere, cotarea neprevazuta a monedei nationale, terorism, poluare intensa, caderea unor piete care ne intereseaza, toate ne pot lovi serios daca nu lucram predictiv. Daca nu avem la fiecare structura administrativa un sistem de reactie. E o lume nesigura, in miscare, care presupune politici dinamice, atente la realitate, capabile ele insele sa se miste in ritmul realitatii.

Tranzitia ne-a obisnuit sa gandim pe termen scurt. Acesta nu este un lucru rau pana la capat, pentru ca asa ne-am dezobisnuit de proiectiile cincinale. Dar nici bine nu e. Tocmai cand credeam ca ne-am revenit, ca suntem pe calea cea buna, ca am vazut mai stiu eu ce la capatul tunelului, ne lovesc inundatiile si tornadele, explodeaza preturile energiei. Dar tocmai capacitatea de a raspunde la situatii de criza ar putea fi semnul ca o societate a trecut de tranzitie.