Traian Basescu nu mai vrea nici tezaurul, nici condamnarea Tratatului Ribbentrop-Molotov. De fapt, asa cum remarcau mai multi analisti, seful statului roman a avut cu Vladimir Putin nu una, ci doua intalniri.
In cinci ani, un singur om a izbutit sa spuna toate aceste lucruri:
In octombrie 2001: "Niciodata interesul national n-a fost mai dispretuit de un prim-ministru, asa cum este el acum de catre Adrian Nastase si echipa lui. Faptul ca un prim-ministru si un ministru de externe, dupa ce fac o vizita la Moscova, vin si spun: «Am hotarat sa nu mai ridicam problema tezaurului si a Tratatului Ribbentrop-Molotov», arata cat de departe sunt acesti arivisti politici de interesul national. Tezaurul de la Moscova valoreaza 3-4 miliarde dolari. Sunt banii poporului roman, iar Adrian Nastase este prea mic sa anunte ca renunta sa mai ceara tezaurul. Cum la fel de mic este si Geoana. Nu-si poate permite un vremelnic prim-ministru sa renunte la a condamna un act istoric care a lasat o brazda in istoria noastra."
In noiembrie 2001: "PD solicita ca in tratatul de baza cu Federatia Rusa sa fie introdusa o clauza speciala privind problema tezaurului. Liderul democrat, Traian Basescu, a afirmat astazi la Oradea ca Romania trebuie sa ceara Rusiei condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov".
In februarie 2005: "Subiectele traditionale de discutie, tezaurul si Pactul Ribbentrop-Molotov - cei doi piloni pe care se asaza de 15 ani discutiile romano-ruse, au lipsit din convorbiri. Obiectivul meu a fost sa discut in primul rand despre viitorul relatiilor, despre urgentele noastre, a subliniat Traian Basescu. Seful statului roman a amintit ca Tratatul de baza dintre Romania si Federatia Rusa, semnat in anul 2003, a condus la formarea unei comisii romano-ruse care sa cerceteze problemele istorice ale relatiei bilaterale. Raspunsurile cu privire la tezaur, a mentionat Traian Basescu, trebuie sa le dea oamenii de stiinta, istoricii si mai putin oamenii politici."
Trebuie sa recunoasteti ca avem de-a face cu un adevarat record de demagogie. Din pacate, omul care face nonsalant toate aceste declaratii este astazi seful statului roman. Sigur, in politica externa se schimba uneori conjuncturile, motiv pentru care se schimba uneori si abordarile sau prioritatile. Dar in cazul in speta nu s-a schimbat nimic, Rusia nu a retrocedat tezaurul si nici nu a condamnat pactul cu pricina. Singura schimbare s-a petrecut intre timp aici la noi, in Romania: Traian Basescu a devenit presedinte.
Nu are rost sa demonstrez ca, in perioada grelei sale Opozitii, Traian Basescu vorbea aiurea despre politica internationala si relatiile noastre cu Rusia. Dar ramane interesant de observat faptul ca tot ceea ce ii nastea o adevarata furie acum cinci ani este perfect normal acum. Mai mult, tratatul pe care il ataca dur atunci a devenit azi o adevarata sursa de inspiratie pentru el. Traian Basescu nu mai vrea nici tezaurul, nici condamnarea Tratatului Ribbentrop-Molotov. De fapt, asa cum remarcau mai multi analisti, seful statului roman a avut cu Vladimir Putin nu una, ci doua intalniri. Prima s-a desfasurat aici, la Bucuresti. Aflat singur in baia uneia dintre casele sale, privind dur in oglinda, Basescu i-a spus in fata lui Putin tot ce avea pe suflet despre tezaur, despre Moldova, despre Transnistria, poate si despre arbitrajul partinitor de care am avut parte odinioara in concursurile de gimnastica. Pe urma s-a dus la Moscova si a ascultat ce avea de spus liderul de la Kremlin.
Traitor de atata amar de vreme in spatiul politic romanesc, eu nu ma mai mir de demagogii, chiar daca in planul politicii externe ele ar trebui sa fie ceva mai moderate. Dar amatorismul absolut ma sperie inca, iar daca el se petrece la un asemenea nivel, imi da fiori.
Aruncat in lupta prezidentiala pe ultima suta de metri, Traian Basescu a fost nevoit sa construiasca in pripa si un crampei de strategie politica externa, pentru ca functia prezidentiala se ocupa mai ales de asta, nu de chioscuri si nici de cainii vagabonzi. Asa am asistat cu totii la nasterea a tot soiul de Axe stranii, la redescoperirea Marii Negre sau la atacarea Armatei a paisprezecea din adapostul plusat al fotoliului de la Cotroceni. Omul nostru avea nevoie de originalitate, nu se putea confunda cu amarata constructie de politica externa a predecesorilor lui, care au obtinut nimicuri cum ar fi intrarea in NATO, calatorii in Europa fara vize sau terminarea negocierilor cu UE.
In campanie, Basescu promitea ca va da jos cravata si va intra in lupta pentru poporul roman fara sa tina seama de regulile protocolului rigid. Acum asistam la intalniri intre el si alti lideri. Oare or fi chiar atat de inutile acele relatii personale pe care oamenii politici de anvergura le stabilesc intre ei si pe care el le-a ironizat electoral o toamna intreaga?