"Urmăriţi în direct imagini transmise de CNN. În urmă cu cîteva minute, un al doilea avion s-a izbit de turnul sudic al clădirii World Trade Center din New York. Este deja limpede că ne aflăm în faţa unui atac terorist. Probabil cel mai devastator din istoria Americii. Vom reveni cu informaţii, dar acum vă invităm să urmăriţi ştirile pozitive ale zilei... Primăria din Babadag a organizat un concurs de desene pe asfalt..."
"Urmăriţi în direct imagini transmise de CNN. În urmă cu cîteva minute, un al doilea avion s-a izbit de turnul sudic al clădirii World Trade Center din New York. Este deja limpede că ne aflăm în faţa unui atac terorist. Probabil cel mai devastator din istoria Americii. Vom reveni cu informaţii, dar acum vă invităm să urmăriţi ştirile pozitive ale zilei... Primăria din Babadag a organizat un concurs de desene pe asfalt..."
Aşa ar fi putut începe un jurnal televizat în ziua de 11 septembrie 2001, dacă aberantul amendament Ghişe-Funar ar fi fost inclus pe atunci în Legea Audiovizualului. Potrivit acestui amendament, ştirile trebuie să conţină în proporţii egale "teme" pozitive şi negative. Săptămîna trecută, Senatul României a adoptat această inepţie. În unanimitate. Faptul este înspăimîntător din mai multe puncte de vedere.
De ce este absurdă noua lege nu cred că trebuie explicat prea mult. Ştirile se evalueză în funcţie de acurateţe şi de relevanţă, nu de dispoziţia pe care ar putea-o induce telespectatorului. Selectarea şi ierarhizarea lor este privilegiul exclusiv al conducerii fiecărei redacţii. Orice amestec al statului ar reprezenta o gravă încălcare a libertăţii presei. Aşa ceva nu este de conceput în nici un sistem democratic. Nu degeaba organizaţia "Reporters sans Frontieres" a subliniat faptul că doar în China difuzarea "ştirilor pozitive" este impusă prin lege. În lumea liberă, ponderea acestora este în mod firesc redusă, fiindcă "binele" reprezintă normalitatea, iar "răul" excepţia. Şi nu firescul este domeniul presei, ci neobişnuitul.
România a cunoscut timp de decenii tirania "ştirilor pozitive", reportajele mobilizatoare şi jurnalele festiviste. Nu s-ar putea spune că efectul lor asupra "stării de spirit" a populaţiei a fost cel scontat. Iată însă că, la 18 ani de la Revoluţie, Gheorghe Funar şi Ioan Ghişe au propus reintroducerea reţetarului presei ceauşiste, adaptat şi în doze mai mici. Iniţial, demersul lor nu părea să aibă vreo şansă de izbîndă. În Camera Deputaţilor, Comisia juridică şi cea pentru cultură şi mass-media au recomandat respingerea proiectului. În acelaşi sens se pronunţase şi Guvernul. Motivaţiile, detaliate şi pertinente, pot fi citite pe site-ul Parlamentului. Ele invocă atît Constituţia României, care garantează libertatea de exprimare, cît şi legislaţia europeană şi acquis-ul comunitar.
Nici avizele negative, nici argumentele legale nu au reuşit însă să-i convingă pe membrii comisiei de specialitate din Senat (condusă de Adrian Păunescu). Aceştia au votat în favoarea proiectului şi l-au înaintat plenului. Mai departe, adoptarea s-a dovedit o simplă formalitate. Nici măcar unul dintre senatorii prezenţi miercuri nu s-a opus stupidului amendament. A doua zi însă, toţi liderii partidelor parlamentare îl înfierau în termeni duri. Singur Ioan Ghişe a continuat să-şi susţină validitatea demersului, chiar şi atunci cînd a devenit limpede că, în lipsa unor norme metodologice clare, legea nu este aplicabilă. Deputatul liberal recunoaşte că nu poate preciza criteriile de departajare a ştirilor pozitive de cele negative, dar crede că este treaba Consiliului Naţional al Audiovizualului să le stabilească. CNA-ul nu este însă abilitat să creeze regulile, ci doar să vegheze la respectarea lor. Dacă un parlamentar nu pricepe acest lucru înseamnă că nu-şi înţelege obiectul de activitate. O mai crasă dovadă de incompetenţă e greu de găsit.
Ioan Ghişe nu este însă singurul parlamentar care crede că legile pot fi vagi şi subiective. Nu e nici singurul care visează nostalgic la o presă ocupată să consemneze recolte-record, depăşiri de plan şi evenimente caritabile... Opiniile sale anacronice au fost împărtăşite măcar de membrii Comisiei de cultură din Senat. Ceilalţi senatori se scuză acum spunînd că au votat ca primarul, fără să aibă habar pentru ce ridică mîna. Ceea ce mi se pare şi mai grav. Cine ştie cîte alte legi absurde au mai trecut "la grămadă". E de-a dreptul înfricoşător gîndul că parlamentarii noştri află din ziare ce prostii au legiferat fără să-şi dea seama.
Un proiect pe care nici un partid nu şi-l asumă a ajuns la un pas de promulgare. Cu toate că semnale de alarmă au fost trase din timp. Dacă aşa ceva a fost posibil, ne putem aştepta la orice. Doamne fereşte, mîine-poimîine am putea declara război Statelor Unite sau Rusiei. Din neatenţie.
Citește pe Antena3.ro