x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Cum de-a ajuns Codruţa "interes naţional"

Cum de-a ajuns Codruţa "interes naţional"

de Petru Calapodescu    |    04 Apr 2013   •   15:39

Nu poţi să nu te întrebi dacă premierul Ponta are o agendă atât de lejeră la Guvern, de-şi îngăduie şi ducă pentru 45 de zile şi interimatul Justiţiei. Deşi era vorba de o chestiune de rutină, administrativă chiar, numirea unui nou titular putându-se face de pe o zi pe alta. Întrebarea e însă, desigur, retorică. Pe capul primului ministru ar trebui să stea acum probleme cu adevărat apăsătoare şi urgente, mai ales din zonele economică şi socială. Avalanşa creşterii preţurilor şi tarifelor e de nesuportat, nefiind compensată de solide  măsuri de contracarare, de protecţie a categoriilor defavorizate. În siderurgie şi metalurgie (prăbuşirea Mechel), dar şi la Oltchim (consecinţele căpuşării din epoca portocalie) se va genera un nou val de şomeri, cărora li se vor adăuga cei ce se întorc de prin Occident, iar Executivul va trebui să găsească resurse spre a-i susţine material. Degringolada din Sănătate continuă, bolnavilor cronici scurtându-li-se cu cinism zilele.Colac peste pupăză, au început inundaţiile (nu s-a făcut mai nimic nici în ultimul an), iar în vară seceta nu va fi combătută cu niscaiva repuneri în funcţiune de sisteme de irigaţii.

Astea şi multe altele, de maxim interes naţional, ar fi de natură să-i ocupe tot timpul premierului, nelăsându-i libere ore şi zile în şir în care să se preumble prin televiziuni, cramponându-se, contrazicându-se de azi pe mâine şi dedicându-se cu totul unei chestiuni colaterale, numirea şefilor de la Parchetul General şi de la DNA. Mai ales înverşunându-se să susţină contra partenerilor politici şi opiniei piublice desemnarea Codruţei Kovesi drept cerber la uşa bunkerului în care zac (şi vor zăcea) dosarele şi plângerile penale legate de mecanismul prin care, în fosta guvernare (din care a făcut şi ea parte) au fost drenate zeci de miliarde de euro, prin abuz, negligenă sau de-a dreptul fraudă. Cum trebuie tradus faptul că şi restul listei de propuneri figurează, în majoritate, procurori controversaţi, aflaţi şi până acum în vârful unei ierarhii clar obediente faţă de Băsescu? Odată cocoţaţi în înaltele funcţii, oare ce rezoluţii vor ieşi din pixul lor?

Care să fie explicaţia încăpăţânării lui Ponta?  Că doar n-o fi pasiune comună a lui şi a Codruţei Kovesi pentru baschet. Primul ministru nu a oferit nici un argument convingător. A încercat să inducă ideea că e vorba de un categoric interes naţional, că Bruxelles-ul presează în favoarea lui Kovesi. O fi gângurind Monica Macovei, proaspăt şi penibil respinsă până şi de pedelişti, pe la urechea Vivianei Reding. Dar mă îndoiesc că preşedintele CE, Jose Manuel Barroso - care nu ştie la care focar să fie atent mai întâi, la Grecia, la Cipru, la Spania şi chiar la ţara lui, Portugalia - îşi doreşte să se accentueze un euroscepticism deja evident, sau să se destabilizeze politic încă un stat, România, de dragul Codruţei şi chiar al intereselor lui Băsescu şi a camarilei sale de a o avea credincios paznic la dosarele lor.
Acţiunile premierului din ultimele zile cu greu le poţi disocia de ideea încă unei inacceptabile cedări în faţa lui Băsescu. Uitând că electoratul nu s-a pronunţat atât în favoarea USL şi a promisiunilor sale, cât contra băsismului. Ignorând prea repede acest adevăr, Victor Ponta îşi asumă chiar riscul spargerii USL, în pofida unor declaraţii publice liniştitoare, pe post de extraveral, vânturate de către lideri ai coaliţiei. "Ţinem guvernarea în stare funcţională", a declarat preşedintele PNL, Crin Antonescu, căruia PSD nu-i poate reproşa nici cea mai mică lipsă de loialitate, deşi hapul e mai mult decât amar şi e vârât cu forţa pe gât. PSD şi premierul Ponta nu au însă de ce să se îmbete cu apă rece. "Stare funcţională" nu înseamnă mare lucru. Şi o maşină hârbuită, cu suspensiile praf şi cu motorul mergând în trei cilindri e "în stare funcţională". Adică se târâie, dar până la urmă sucombă, nefăcâd faţă unei curse de anduranţă. Care, pentru o guvernare, ar trebui să dureze patru ani şi se desfăşoară pe un drum greu, unde nici pilotul, nici copilotul trebuie să fie o echipă realmente sudată şi nu-şi pot permite să greşească. 

P.S. Ridiculizând hotărârile adunărilor judecătorilor, care-i revocaseră din CSM pe Alina Ghica şi Vasilică Cristi Dănileţ, Curtea Constituţională (nu cea de la Cotroceni, dar tot aia e) i-a repus în funcţie. Aferim stat de drept şi valori democratice!

×