Cum este Lumea guvernata

Cei care hotarasc destinele unor comunitati mari de oameni au nevoie de reguli si institutii de ordonare a interactiunilor intre state, intre acestea din urma si cetateni. "Problemele globale" reclama coordonare intre politici de stat, o politica publica globala. La reguli si institutii formale putem adauga reguli si structuri informale; retelele informale pot uneori juca un rol decisiv.

Imperiile au fost o forma de "ordine". Pacea westfalica si Congresul de la Berlin au ordonat relatiile intre puterile monarhice ale Europei. Si conflictele militare sunt presupuse a se supune unor reguli precum protectia prizonierilor de razboi (Conventia de la Geneva) sau a populatiei civile (Conventia de la Viena). Razboiul Rece a consacrat o ordine mondiala care opunea democratiile liberale blocului comunist. ONU a fost precedata de Liga Natiunilor in perioada interbelica. Dupa al doilea razboi mondial a aparut un manunchi de organizatii internationale (Banca Mondiala, FMI, GATT/OMC, OMS etc.) care a exprimat nevoia de structurare a interactiunii dintre statele lumii, fie ele asezate pe aliniamente ideologice opuse. NATO si Pactul de la Varsovia nu trebuie omise aici. Si decolonizarea poate fi judecata prin prisma functionarii institutiilor cu vocatie internationala.

Dupa caderea Zidului Berlinului s-a nascut intrebarea: ce va fi de acum inainte? Bush Sr a vorbit despre o "Noua Ordine Mondiala". SUA erau puterea ce castigase Razboiul Rece, avand o covarsitoare superioritate economica, militara si tehnologica. Disparitia comunismului ca regim economic si politic (ce are loc, chiar daca lent, si in China) l-a facut pe Fukuyama sa prezica printr-o formula supersimplificatoare "sfarsitul istoriei" - adica raspandirea democratiei liberale in lume, a prosperitatii.

Optimismul debordant privind Pax Americana ca principiu ordonator al Lumii este insa contrazis de procese ce s-au grabit dupa 1989. Valul nou de globalizare a trezit o parte mare a lumii asiatice. China si India schimba geografia, economia mondiala, folosind de minune noile tehnologii ale informatiei si comunicarii. Puterea lor economica se vede in relatiile internationale. China va trebui sa fie alaturata Grupului celor 8 (care include Rusia acum), iar India nu va putea sa fie tinuta in afara Consiliului de Securitate al ONU. Miscarea placilor tectonice economice arata ca evoluam nu potrivit logicii unei ordonari unipolare a lumii.

Puterea statelor este erodata de consecinte ale globalizarii economice. Simultan capata mai multa forta organizatii economice private (companii) si NGO-uri; retele criminale si teroriste profita de noile tehnologii, in timp ce sindromul "statului esuat" se accentueaza. Erodarea si redistributia de putere economica si politica/civica, dezordinea locala (in tari din Africa, America Latina etc.) complica functionarea ansamblului institutional international; in acest context este resuscitat nationalismul economic. Lucrurile s-au complicat si din cauza unilateralismului practicat de administratia Bush Jr in relatiile internationale, a recuzarii ONU si a altor organisme internationale. Esecul monumental din Irak intareste sentimentul ca "s-a pierdut compasul" in ordonarea relatiilor in Lume.

La Davos, in ianuarie 2007, s-a vorbit despre revenirea la o lume multipolara (pe fondul ascensiunii Chinei si Indiei), despre haosul din Irak si, mai presus de toate, despre incalzirea globala (global warming). Discutiile au fost impregnate de intelegerea, dureroasa pentru cei lucizi, a unei stari de fapt obsesive: daca nu reactionam la timp va fi prea tarziu; sunt procese in lume pe care nu le mai controlam! Cand Clubul de la Roma a lansat un avertisment sever cu cateva decenii in urma, nu putini politicieni au considerat alarma falsa. Si astazi sunt unii care resping concluziile raportului elaborat de echipa condusa de fostul economist-sef al Bancii Mondiale, Nick Stern. Aici avem de-a face cu iresponsabilitate la nivel inalt, in cel mai inalt grad. Cand cei mai puternici se fac ca nu vad sau nu internalizeaza amenintari globale, soarta tuturor este in cumpana. Isi poate permite omenirea asa ceva?

Davos 2007 a repus cu proeminenta in discutie nevoia de a aborda cu responsabilitate problemele globale, nevoia de guvernanta globala.

PS. Forumul de la Davos parca nici nu exista pentru oficialii romani… ceea ce inseamna ca Romania nu rezoneaza in lume. Si aceasta in anul aderarii la UE!