Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Cand omul primeste ceva dumnezeiesc, inima i se bucura. Cand primeste ceva diavolesc, inima i se tulbura. Cand inima crestinului primeste ceva de la Dumnezeu, nu mai cauta sa se incredinteze pe alta cale straina ca acel lucru provine de la Domnul. Prin insasi aceasta lucrare se convinge ca a primit ceva ceresc. Si asta pentru ca simte roadele Duhului – dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia (Galateni 4,22-23). (...) Sfantul Macarie Egipteanul explica; chiar daca Satana va reusi sa arate vedenii luminoase, totusi, cu nici un chip nu va putea produce o stare de pace in inima. Prin acest semn se cunosc lucrarile lui". (Un serafim printre oameni – Sfantul Serafim de Sarov; Ed. Egumenita).
Noi, oamenii de rand, ne intrebam adesea; "Cum sa stiu daca-i bine sau e rau ceea ce simt, spun, gandesc sau fac? Mi se spune sa-mi ascult inima, as asculta-o, dar cum sa inteleg ce-mi spune ea? Cum sa stiu daca ceea ce simt sau imi spune inima este de la Dumnezeu sau de la cel rau?" Sfantul Serafim de Sarov, precum toti marii sfintii ai lumii, a spus ca Duhul Sfant ii vorbeste inimii noastre prin starea de pace si prin bucurie launtrica, precum prin toate virtutile pe care le simtim in launtrul nostru. Poate ca nu vrem prea mult sa intelegem ca inima tulburata nu este tulburata de Dumnezeu. Poate ca lumea ne atrage, inca, in caruselul ei infierbantat, amagindu-ne ca "stie mai mult si mai bine" decat propria noastra inima a face distinctia intre ce-i bine si ce-i rau. Dar, iata, sfintii ne dezvaluie ca nu-i putere mai mare decat aceea ascunsa chiar in inimle noastre si nu-i calauza mai inaltatoare decat aceea ce ne inspira virtutile interioare si frumusetile propriului nostru suflet. Raul ne poate arata "vedenii luminoase", ingeri falsi, frumuseti contrafacute, vise inselatoare, fapte bune care fac rau, dar nu poate imita pacea, bucuria, bunatatea sincera, blandetea cea din sine. Cand sunt adevarate, virtutile nu cer eforturi, nu ne caznim sa le manifestam, caci ele devin la fel de naturale ca apa de izvor. Prezenta lor in traire este insasi dovada ca Dumnezeu ne vorbeste prin ele.
Nu de semne exterioare avem nevoie, nu atat la semnele lumii sa cautam adevarul inimii noastre, desi pacea din noi misca materia, iar bucuria sufletului inspirat de divin lumineaza uneori si ochii inchisi ai lumii. Semnele pacii se exteriorizeaza in fel si chip, asa cum bucuria si toate virtutile Duhului Sfant se transmit si celor din apropierea noastra, dar – sa retinem – nu tuturor. A vedea semnul bucuriei dumnezeiesti in altul e la fel de divin cu a fi tu insuti in bucuria inimii. A vedea lumina altuia e o binecuvantare a inimii tale, caci orice vezi, vezi din propria ta stare dumnezeiasca. Si daca ochii ti se deschid se intampla pentru ca-n inima ta locuieste Duhul si prin tine el lucreaza cu un scop minunat.
Asadar, cand gandim, spunem sau facem ceva, orice ar fi, starea inimii ne spune direct daca ceea ce gandim, spunem sau facem in launtrul nostru este bine sau rau. Noi nu privim lumea aceasta, cat privim catre lumea aceasta din starea noastra launtrica. Daca Dumnezeu ne inspira "vederea", atunci vom simti cum darurile Duhului Sfant se revarsa in noi sub forma celor mai blande si binecuvantate trairi. Daca cel ce ne inspira in inima este "raul", tulburarea, intristarea, judecata aspra, ura, respingerea, angoasa, furia, trufia si multe alte trairi ale suferintei ne inunda in interior, impreuna cu gandurile care hranesc dreptatea stramba a mintii noastre.. Inima noastra este capabila sa discearna intre bine si rau, asta-i ideea de azi. Instrumentul discernamantului nu-i in minte, unde a si fost cautat intotdeauna, ci in inima, in starile sufletului. Sentimentul este instrumentul discernamantului si, atunci cand el se prezinta in tine insuti ca o diafana joaca a pacii, a bucuriei si a intelegerii este semn ca esti calauzit de Dumnezeu. Cunoasterea noastra nu-i la indemana lumii, nu depindem de ceea ce ne spun altii ca-i bun sau rau, caci in fiecare dintre noi se ascunde o inima care stie precis si in fiecare clipa ce-i bine si ce-i rau. Ce-i bine bucura inima, ce-i rau o tulbura. Iata ce simplu, dar tocmai pentru ca-i prea simplu ne pare atat de complicat.
Citește pe Antena3.ro
