Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Într-un interviu dat după constituirea Guvernului PSD-PC-PD-L, printre alte avantaje ale formulei, Traian Băsescu evidenţia şi prezenţa în Guvern a miniştrilor PSD-işti. Încă entuziasmat de construcţia ridicată cu mâinile sale, preşedintele vedea în PSD o formaţiune căreia i se poate recunoaşte ipostaza de rezervor de buni administratori.
Traian Băsescu nu se înşela.
FSN-ul mai întâi, PDSR-ul şi PSD-ul mai apoi au avut multe păcate în ochii românilor. FSN-ului i s-a reproşat neocomunismul. PDSR-ului, stagnarea, PSD-ului, corupţia. Ori de câte ori a venit vorba însă de administrarea ţării, până şi cei mai crânceni adversari s-au văzut nevoiţi să recunoască liderilor PSD calităţile de buni administratori. Graţie acestor calităţi, în 2000 electoratul a optat pentru PDSR, deşi cu doar patru ani în urmă ar fi vrut scoaterea acestui partid în afara legii.
Credinţa că miniştrii PSD vor fi excelenţi administratori ai departamentelor lor i-a făcut pe mulţi români să vadă în surprinzătoarea chemare a PSD-ului la guvernare de către adversarul de moarte al acestui partid, Traian Băsescu, o posibilă soluţie fericită pentru Criza care-şi arăta colţii. Printre altele, s-a socotit că miniştrii acestui partid vor fi suficienţi de pragmatici pentru a se înţelege cu PD-L şi cu Traian Băsescu în actul guvernării. De altfel, drept motiv principal al alierii cu PD-L, Mircea Geoană a invocat în dese rânduri tocmai disponibilitatea PSD de a sacrifica interesele de partid pe altarul interesului naţional rezumat la scoaterea ţării din Criză. Au trecut deja opt luni de la instalarea Guvernului Boc. Imaginea Guvernului PD-L-PSD e catastrofală în ochii opiniei publice.
Desigur, când se vorbeşte despre cel mai prost Guvern din istoria postdecembristă, se înţelege Guvernul PD-L. Asta nu înseamnă însă că nu se înţelege, chiar dacă în al doilea rând, şi Guvernul PSD.
Dacă ar fi să dăm crezare nu numai liderilor PSD, dar şi lui Emil Boc, miniştrii PSD îşi văd de treburile lor în Guvern. Într-adevăr, cu mici excepţii, miniştrii PSD nu s-au ciorovăit cu cei ai PD-L, n-au lăsat impresia că nu ţin cont de solidaritatea guvernamentală. Imaginea unor miniştri ţine însă nu de imaginea fiecăruia în parte, ci de imaginea întregului Guvern.
Or, imaginea întregului Guvern, deci şi a miniştrilor PSD, e catastrofală. Din ce cauză? Din cauză că Mircea Geoană ţine morţiş să ajungă preşedinte.
Aşa cum s-a putut observa, imaginea Guvernului Boc s-a înrăutăţit brusc în clipa când Mircea Geoană şi-a anunţat intenţia de a candida.
În acel moment, pentru Mircea Geoană s-a pus o problemă extrem de dificilă. Contracandidatul său, Traian Băsescu, deşi preşedinte, trece drept liderul incontestabil al PD-L, partenerul de guvernare al PSD. Prin numirea ca premier a lui Emil Boc, PD-L joacă rolul de partid vioara întâi în actul guvernării. Reuşita Guvernului Boc ar însemna reuşita adversarului Traian Băsescu. O soluţie corectă, bărbătească, ar fi fost ieşirea PSD de la guvernare. În Opoziţie fiind, PSD-ul lui Mircea Geoană ar fi tras în Guvernul PD-L, văzut ca un Guvern al lui Traian Băsescu, din toate poziţiile. Mircea Geoană nu e omul soluţiilor radicale. Frate de caracter cu Viorel Hrebenciuc, Mircea Geoană e omul soluţiilor oportuniste, mai toate negociate în spatele scenei. Dacă ar fi scos PSD de la guvernare, mai mult ca sigur baronii PSD, lipitorii avuţiei naţionale, l-ar fi debarcat cât ai clipi. În plus, în Opoziţie fiind, Mircea Geoană n-ar mai fi avut ce oferii mogulilor din presă. Ca să nu mai spunem că n-ar mai fi avut ce oferi nici propriei persoane. Astfel că Mircea Geoană a ales una dintre cele mai ciudate soluţii în materie de echilibristică. PSD să fie şi la Putere, şi în Opoziţie în acelaşi timp. Pentru aceasta, partidul a fost împărţit în două. O parte, reprezentată de miniştrii PSD şi liota de angajaţi PSD în toate agenţiile, a rămas la Putere. O altă parte, reprezentată de Viorel Hrebenciuc, Marian Vanghelie, a purces la criticarea Guvernului de pe baricadele Opoziţiei. Considerând, probabil, că nu e şeful PSD, ci şeful unui bloc, Mircea Geoană n-a apărat o clipă Guvernul, care e şi a PSD. Ba chiar, nu de puţine ori, a întărit trăncănelile lui Hrebenciuc şi Vanghelie. Dar nu numai atât. Urmare a târgului cu mogulii din presă, ziare, televiziuni, atacă de dimineaţa până seara Guvernul Emil Boc. Guvern din care, repet, fac parte şi miniştrii PSD.
Această schizofrenie de care doar Mircea Geoană era în stare s-a accentuat prin alierea PSD cu PNL (partid de Opoziţie), pentru anchetarea unor miniştri ai Guvernului PSD-PD-L. Atât în cazul Comisiei Udrea, cât şi în cel al Comisiei Ridzi, cei mai vocali membri au fost PSD-iştii de mâna a doua Nicolae Bănicioiu şi Aura Vasile. Miniştrii, chiar şi cei ai PSD, n-au timp să-l piardă la talk-show-uri. Au timp berechet liderii PSD care nu sunt iniştri. Prezenţa acestora la trăncănelile televiziunilor de ştiri chiar de la primele ore ale dimineţii are două efecte dezastruoase asupra prestaţiei PSD la guvernare:
1) Prin criticarea Guvernului Boc, liderii PSD îşi critică propriul Guvern.
2) Prin acapararea spaţiului mediatic, ei pun în umbră miniştrii PSD.
Şi astfel imaginea care se adânceşte de la o zi la alta e cea a unui PSD de o totală imbecilitate în actul guvernării. Ceea ce înseamnă că PSD îşi pierde şi singurul atu care-i mai rămăsese ca partid. Şi asta numai şi numai pentru că Mircea Geoană vrea să ajungă la Cotroceni în stilul său caracteristic: fără a-şi asuma nici un risc.
Citește pe Antena3.ro
