Cum jucăm la ruleta inflaţiei (2)

Se cuvin, cred, in acest al 17-lea an de cănd măsurăm inflaţia, căteva treceri in revistă ale episoadelor cu adevărat semnificative. Nu doar pentru aducere-aminte. Ci pentru a trage invăţăminte. Căci inflaţia a trecut, acum e vremea dezinflaţiei, dar războiul cu inflaţia continuă. Societatea romănească a cucerit un cap de pod important şi nu are dreptul să-l piardă.

Să plecăm de la definiţie: prin inflaţie se inţelege "creşterea generalizată a preţurilor de consum". De ce sunt luate in calcul preţurile de consum şi nu cele de producţie? Pentru că, in toată lumea, s-a ajuns la concluzia că preţurile de consum (ceea ce plătim cănd ne facem cumpărăturile zilnice, in magazine) reprezintă o noţiune efectiv cuprinzătoare: aici se reflectă şi costurile producţiei, şi preţurile "la poarta fabricii", şi puterea de cumpărare. Nu insă şi rata de schimb intre moneda naţională şi monedele altor ţări. Mai degrabă e invers: inflaţia influenţează rata de schimb. Alături de mulţi alţi indicatori: productivitate, eficienţă, calitatea valorilor adăugate.

Ce ne spune cu deosebire analiza preţurilor de consum? Că in timp ce inflaţia a intrat intr-adevăr in picaj, persistă incă un climat inflaţionist. Un climat extrem de periculos, in sensul că sunt tot mai evidente simptomele de exacerbare a componentei psihologice a creşterii preţurilor. Sunt induse anticipaţii aiurea, fără nici o legătură cu realitatea economică actuală, ce derutează pieţele şi răvăşesc economia. Din această cauză au loc deseori mişcări anapoda ale preţurilor, care au o sensibilitate accentuată la factorii emoţionali. Un exemplu recent: mărirea pensiilor. De indată ce Parlamentul a votat legea creşterii punctului de pensii, in două trepte, 2007 şi 2008, corul Casandrelor a şi inceput să plăngă la pieptul inflaţiei.

Şi mai căntă un cor, cel al populiştilor. Un cor ce repetă obsedant: "Nu-i nici o scofală că preţurile cresc mai incet. Important ar fi să scadă!"… Ei bine, nu-şi doreşte nimeni să cădem din lac in puţ: de la inflaţie să ajungem la deflaţie. Intr-un discurs istoric, in vremea in care deţinea portofoliul Finanţelor, Nicolae Titulescu vorbea despre obligaţia ingrată de a face faţă nevoilor ce-i stau in cale cu puţinii bani pe care ii putea aduna. El avea să exclame, in faţa Parlamentului: "Toată lumea strigă - inflaţia trebuie să inceteze. Desigur! Dar aceasta nu inseamnă că deflaţia trebuie să-i ia locul. Pentru că sărăcirea prin deflaţie bruscă ar fi mai catastrofală decăt sărăcirea prin inflaţie bruscă. In adevăr, pe baza circulaţiei de azi, de bine, de rău s-au stabilit anumite raporturi de valori. A veni să le tulburi, prin ridicarea subită a puterii de achiziţie a leului, inlăuntrul ţării, ar insemna inainte de toate să ucizi iniţiativa cinstită. Un capital care s-ar băga astăzi intr-o industrie, calculăndu-şi rentabilitatea pe baza circulaţiei monetare de azi, ar fi total pierdut, dacă măine, printr-o subită scădere a preţurilor, nu s-ar putea obţine profit şi, prin urmare, produsele ar trebui să fie văndute in pagubă".

Citește pe Antena3.ro

Ucraina a atacat pentru prima oară Rusia cu rachete ATACMS. Reacția Moscovei

Aceste adevăruri, valabile in cei dintăi ani de după Primul Război Mondial, sunt la fel de actuale şi astăzi.

Atenţie, deci: o deflaţie ce s-ar putea produce din cauza prăbuşirii puterii de cumpărare ar fi catastrofală. Ea trebuie evitată cu orice preţ. Tot aşa cum, cu orice preţ, trebuie să fie evitate noi explozii inflaţioniste. Mai cu seamă cele tip ’97, cu un salt brusc al inflaţiei in sus, in martie, la 30,7 la sută, apoi cu un alt salt brusc in jos, in iulie, pănă la 0,7 la sută, după care a urmat un alt urcuş, spre toamnă-iarnă. Nimic nu este mai greu decăt calibrarea masei de bani şi realizarea unor planuri de afaceri racordate la astfel de zig-zag-uri. Din acest motiv, şcoala de la Banca Naţională vede, de aici inainte, timp indelungat, deschiderea unui culoar cu inflaţie calmă, prin care să ne apropiem treptat de nivelurile din Uniunea Europeană, in jur de 2 la sută pe an. Acest tip de inflaţie, cu valori constante, constituie principala ţintă ce trebuie să fie atinsă in acest an şi in anii viitori.

Urmarea: lunea viitoare.