Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In zorii noii noastre istorii, legate străns de Uniunea Europeană, nu mai avem de ales. In perspectiva trecerii la euro, probabil in 2014, suntem nevoiţi să ajungem, in căţiva ani, la o inflaţie anuală mai mică de 2%. Un obiectiv pe care Banca Naţională il monitorizează pas cu pas.
In zorii noii noastre istorii, legate străns de Uniunea Europeană, nu mai avem de ales. In perspectiva trecerii la euro, probabil in 2014, suntem nevoiţi să ajungem, in căţiva ani, la o inflaţie anuală mai mică de 2%. Un obiectiv pe care Banca Naţională il monitorizează pas cu pas.
Dezinflaţia a ajuns intr-un stadiu avansat de consolidare. I s-a spus adio, deja, oricărei speranţe că rata inflaţiei va mai putea fi negociată⦠aşa cum se petreceau lucrurile in vremea acordurilor cu FMI. Sau că firmele neviabile işi vor mai găsi salvarea de la faliment prin inflaţie. Dar la inflaţia de 2% nu vom ajunge uşor.Preţurile actuale reflectă incă neputinţele unui sistem economic lipsit de eficienţă. Dar şi o dezinflaţie bruscă, ce s-ar putea produce din cauza prăbuşirii puterii de cumpărare, ar fi catastrofală. Ea trebuie evitată cu orice preţ. Dar tot cu orice preţ trebuie să fie evitate noi explozii inflaţioniste. Trebuie evitate şocurile tip â97, cu un salt brusc al inflaţiei in sus, in martie, la 30,7%, apoi cu un salt brusc in jos, in iulie, pănă la 0,7%, după care a urmat un alt urcuş, spre toamnă-iarnă. Nimic nu este mai greu decăt calibrarea masei de bani şi realizarea unor planuri de afaceri racordate la astfel de zig-zag-uri. Inflaţia nestatornică, dominată de coborăşuri niciodată sigure, pentru că erau frecvent urmate de urcuşuri a lovit puternic in stimulentele muncii. Preţurile inşelătoare au indepărtat numeroase categorii sociale de fluxul real al pregătirii şi performanţei profesionale. Din această cauză, in primul rănd, noi nu am ajuns decăt la o eficienţă modestă. Munca nu a devenit competitivă şi nici nu e incă stimulată să fie competitivă.
Citește pe Antena3.ro
Inflaţia ce şi-a schimbat mereu cursul, coborănd şi urcănd, a avut şi un rol demoralizant la nivelul intregii societăţi. Preţurile, in schimbare continuă, ingrijorau populaţia şi produceau confuzie socială. Iată de ce, intre marile reuşite ale anilor 2000-2007, un loc insemnat il ocupă ofensiva impotriva inflaţiei. Proces extrem de greu de susţinut. A fost nevoie, clipă de clipă, să li se dea in cap preţurilor pentru a nu descuraja consumul; dar pe de altă parte, insă, regiile de utilităţi şi companiile industriale monopoliste nu s-au arătat dispuse să-şi diminueze costurile pentru a tempera preţurile de consum.
Mecanismul folosit timp de 17 ani, in care inflaţia a ţinut loc de productivitate şi competitivitate, s-a uzat. Inlocuirea lui nu mai poate intărzia. Avem o singură şansă: părăsirea iluziei că se poate trăi din excepţii. Soluţia e limpede: fără inflaţie, cu concurenţă la sănge şi cu promovarea bătăliei pentru a fabrica şi a vinde... pe bani. Aşa cum e in toată lumea.
Dezinflaţia şi PIB-ul sunt două realităţi ce nu mai pot fi despărţite. In 2000 am ieşit din epoca descreşterii. Atunci a şi inceput urcuşul: nu doar al producţiei industriale, ci al economiei in ansamblu. Romănia a obţinut un produs intern brut (PIB) cu plus in anul 2000, au numărat deja opt ani de creştere economică nein-treruptă, vom număra alţii de aici inainte. Creşterea economică s-a cuplat cu calmarea inflaţiei.
Romăniei nu-i trebuie, acum, un PIB cu plus, ci unul care să exprime plusuri cantitative bazate pe calitate. Va fi nevoie de o nouă restructurare. Căci intr-o economie in care marile mize nu sunt - incă! - productivitatea, competitivitatea şi eficienţa, supraefortul de a produce mai mult cere prea multe importuri, prea mulţi bani, un consum mare de capital fix. Deşi economia s-a inscris intr-o tendinţă bună, continuă să fie inregistrate pierderi cauzate de modul invechit in care este organizată munca in multe dintre companiile romăneşti. In acelaşi timp, inevitabil, cresc stocurile de produse finite. Paradoxal e că in Romănia, pe o piaţă dinamică, asaltată de un consum in creştere explozivă, o parte a ofertei interne de bunuri şi servicii işi găseşte greu cumpărători. Toate aceste boli urcă preţul creşterii economice.
Miza pe o altă ecuaţie economică - in care venitul să fie legat de competiţia muncii, iar producţia de bunuri şi servicii să corespundă cerinţelor lumii actuale - este soluţia optimă. Economia are nevoie de un nou avănt, de o nouă organizare. Ca să obţinem, in economie, mai mult profit din cheltuielile angajate in activităţi productive. Iată condiţia care ne va aduce mai mulţi bani pentru investiţii şi pentru consum. Atenţie, insă! Fără creşteri care să nu aducă pagube in loc de căştig, fără o industrie care să nu mai consume in neştire materii prime şi resurse energetice şi, cu deosebire, fără să ajungem la inflaţia dorită, de sub 2% pe an, nici un fel de alchimie economică nu ne salvează. Iar elixirul creşterii PIB-ului, atăt de mult visat de politicieni, nu ne va aduce şi elixirul bunăstării.
