În timp ce la Bruxelles se lansează un program ambițios pentru avansarea mai rapidă pentru atingerea obiectivelor din planul de decarbonatare a Europei, centrul Capitalei României a ajuns o uriașă ladă de gunoi. În Piața Amzei, pe Calea Victoriei, la Piața Romană se lățesc stivele de gunoaie pestilențiale prin care își fac galerii șobolanii ajunși de atâta îndestulare și protecție cât pisicile. Disperarea locuitorilor din zonă, toate apelurile publice pentru a curăța mizeria care s-a instalat de luni de zile au rămas fără ecou. Clotilde Armand, ajunsă primar după alegeri aflate încă sub semnul anchetelor de fraudare masivă a votului, a pornit un război cu firma de salubritate în care victimele sunt locuitorii. Primăria care ar trebui să administreze cel mai bogat sector al Bucureștiului a ajuns o instituție captivă, dominată de o persoană care emite decizii sub imperiul derapajului mental, în care logica se răstoarnă în sofisme abulice, rostite într-un dialect romfrancez, cu aproximații de traducere, greu de înțeles.
Clotilde Armand are și cetățenie franceză. Ca atare, 14 iulie este o sărbătoare pe care gândesc că ar trebui să o onoreze din poziția de primar al sectorului pe care se află reședința Ambasadei Republicii Franceze în România. Dacă faci o vizită pe lângă frumoasa clădire a reprezentanței diplomatice, nu poți să nu simți pregnant, vizual și olfactiv că acest teritoriu francez a devenit o insulă în marea de gunoaie din Micul Paris.
La recepția de Ziua Franței, organizată în sediul ambasadei, invitații trec prin purgatoriul de mizerie administrat de doamna Clotilde Armand. Este o ocazie în care nu poți să eviți o întrebare de bun simț: nimeni din personalul diplomatic francez nu i-a atras atenția conaționalei că prin prestația ei de la primărie aduce mari deservicii și țării natale? Să adăugăm ca element suplimentar politic că primăreasa este subordonată unei mișcări aflate sub dominația ideologică și de acțiune a președintelui Macron, cu levierul de transmisie Cioloș în USR PLUS. Faptul că-i ignoră pe cetățenii din țara de adopției și îi umilește prin obligarea lor de a trăi sub domnia jegului devine astfel și pentru francezi „une mauvaise affaire”. Problema este că această afacere care pute la propriu va dura până la încheierea mandatului din care nu a trecut nici măcar un an.