Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Iată o întrebare nu chiar atât de surprinzătoare cum ar crede unii dacă ne gândim că sunt tot mai dese împrejurările în care am dori să aflăm cum ne-ar fi sfătuit să procedăm iluștrii noștri înaintași de ale căror decizii a depins soluționarea unor probleme vitale din istoria noastră sau a omenirii. Așa încât,nu mi se pare un lucru neobișnuit să ne punem această întrebare, acum, cu câteva zile înainte de 26 mai, când îi vom alege pe cei care ne vor reprezenta( sau ar trebui să ne reprezinte!) în Parlamentul European. Zi în care (încă)președintele Klaus Iohannis ar vrea să votăm și la un referendum perfect inutil cu două întrebări atât de fără noimă încât el însuși le-a bâlbâit, în direct și în bune condițiuni în fața camerelor de luat vederi și a națiunii.
Un fericit prilej pentru a ne pune o asemenea întrebare ne oferă cartea ,,Cuvintele unui mare român’’, apărută recent la Editura Mediafax, care readuce în actualitate fragmente din discursurile lui Ion I.C.Brătianu din perioada 1914-1927.Texte absolut memorabile care au apărut pentru prima oară la Editura Ramuri din Craiova, rămânând,ani de-a rândul, în colecțiile Bibliotecii Academiei Române, până când Ion Cristoiu, acest împătimit ,,arhivar al istoriei’’, le-a adus în actualitate. Lectura acestei cărți este cu atât mai necesară cu cât, în luna iulie acestui an, mai precis pe 2 iulie, se împlinesc 100 de ani de când Ion I C Brătianu, premierul României, a părăsit Conferința de pace de la Paris, în semn de categoric protest față de modul în care Consiliul Suprem al conferinței nesocotea recunoașterea integrală a prevederilor Tratatului din 4-17 august 1916 prin care Banatul urma să revină integral României, impunând țării noastre condiții inacceptabile dată fiind incompatibilitatea lor cu demnitatea, neatârnarea și interesele sale politice. Demisia lui Ion I.C.Brătianu de la conducerea delegației române producându-se, trebuie accentuat acest lucru, pe fondul unei manifeste ostilități cu care marile puteri au primit documentul programatic ,,România în fața Conferinței de pace de la Paris. Revendicările sale teritoriale’’, prezentat de către delegația țării noastre. Acest gest fiind și rămânând o lecție de verticalitate morală și de curaj politic din care, din păcate, nu îmi prea amintesc să fi învățat ceva anumiți diriguitori vremelnici practicanți jurați ai ploconelii la înalte porți ale unor licurici de la diverse azimuturi.
Firesc,atunci, să întrebăm: dacă ar fi trăit în zilele noastre, cum ar fi apreciat Ion I.C.Brătianu devotamentul servil și cameleonismul rușinos de care dau dovadă europarlamentarii aleși pe lista PNL- partid ce se pretinde a fi urmaș al partidului marii familii politice Brătianu!- care nu doar că susțin dar și alimentează prin câțiva răspândaci de gen Siegfried Mureșan et comp, adoptarea unor nedrepte sancțiuni împotriva României, sub diverse pretexte însăilate doar din rațiuni politicianiste?
Foarte probabil, mi se va răspunde că dacă așa au socotit în adânca lor înțelepciune câțiva autocrați în curs de expirare, de la Bruxelles și de la Strasbourg, consiliați de cohortele lor birocratice, atunci asta trebuie să executăm fără crâcnire numai pentru a da bine în ochii lor și așa loviți de o pronunțată cecitate. Idee pe care, cu siguranță, nu ar împărtăși-o și Ion I.C. Brătianu: ,,Am auzit adesea vorbindu-se de ,,marii europeni’’, numind, astfel, pe aceia care, exclusiv preocupați de părerea străinătății, socotesc că pot înlocui prin succese externe forțele interne’’. Și, mai departe:,,Procesul cred că este răsturnat,adevăratul mare european este acela care contribuie la dezvoltarea Europei prin dezvoltarea forțelor naționale pe care le reprezintă.’’ Adevăr asupra căruia Ion I.C. Brătianu va mai reveni și cu alte ocazii pentru a conchide:,,Fericirea nu poate să vină din afară pentru popoarele care nu știu să-și organizeze însăși viața în care să se dezvolte’’.
Argumentul suprem al acestei viziuni, foarte corecte și foarte temeinice, asupra a ,,ceea ce reprezintă România în posibilitățile unei dezvoltări pașnice și de ordine a Europei Orientale’’este și rămâne următorul:,,Dacă ar fi fost vreo îndoială de ceea ce reprezintă România în dezvoltarea generală a lumii europene,această îndoială ,chiar în ochii celor mai puțini lămuriți, ar fi dispărut în urma atitudinii noastre în fața anarhiei și în urma stăvilirii bolșevismului din stânga și din dreapta Regatului’’. Evaluare demnă și prefect îndreptățită care ar putea servi ca model celor ar trebui ca, în condițiile actuale, să edifice mediul politic și cercurile de interese asupra modului în care România răspunde condiției sale geostrategice de stat graniță al Uniunii Europene și al Alianței Nord Atlantice, precum și asupra riscurilor multiple la care țara noastră este expusă.
La fel de bine ne putem întreba și cum ar fi fost taxat,astăzi, Ion I.C. Brătianu, de către fervenți susținători Europei cu două sau mai multe viteze? Scenariu în care, mai mult ca sigur, România s-ar afla pe o orbită foarte depărtată de nucleul de putere. Ar fi declarat suveranist, naționalist sau de-a dreptul eurosceptic? Acuze cărora, cu siguranță, le-ar dat această zdrobitoare replică:,,Cine concepe relații cu străinătatea pentru a asigura siguranța sau condițiile de existență ale statului pe bunăvoință din afară, fie acela din afară cât se poate de amic al nostru, face o mare greșeală și, în anumite împrejurări, o crimă’’.
Acestea nu sunt, nici pe departe, singurele opinii ale ilustrului nostru înaintaș care își redobândesc valoarea prin prisma evenimentelor din zilele noastre. Iată, de pildă, ce spunea Ion I.C. Brătianu despre învrăjbirea românilor cu românii:,,Nimic bun și sănătos nu sporește, dacă concetățenii se învrăjbesc și se mănâncă între ei’’. Dureros adevăr pe care nu putem,acum, să nu îl recitim fără a face o legătură directă cu politica de învrăjbire a românilor cu românii în care s-a specializat (încă)președintele României, Klaus Iohannis. Cel pe care partidul despre care unii, încă, mai cred că este partidul urmaș și continuator al celui condus cu înțelepciune de către eminenți bărbați politici din familia Brătianu îl susține pentru un nou mandat la Cotroceni. Un personaj ale cărui decizii voluntariste și abuzive sunt puse, tot mai des, pe seama unor umori pe care nu poate sau nu vrea să și le cenzureze. Tipologie căreia i se potrivește foarte bine sentința morală datorată lui Ion I.C. Brătianu:,,Prima condiție pentru a fi capabil a guverna este să fi capabil a te guverna’’.Memorabilă maximă pe care o va relua și o va dezvolta astfel:,, Multe feluri de slăbiciuni sunt primejdioase la un om politic.Dar tot Bismarck a dat o definiție pe care o găsesc capitală. El zicea:,,Ca să cunoști adevărata valoare a unui om, să scazi din facultățile sale vanitatea și să vezi ce rămâne’’. ,,Această definiție- notează Ion I.C. Brătianu- este adevărată nu numai în politică, dar,desigur, în toate
Citește pe Antena3.ro
relațiile omenești, și eu am cunoscut oameni foarte inteligenți,străluciți chiar, dar care, puși în această ecuație a lui Bismarck deveneau o cantitate negativă și negativi au rămas’’.
Să mai adaug adagiul clasic ,,orice asemănare cu alte persoane și situații este întâmplătoare’’? Nu, nu mai adaug! Prefer să închei cu singurul răspuns pe care, cu siguranță, l-ar fi dat Ion I.C. Brătianu la întrebarea din titlul acestor notații: ,,Atât de punctul de vedere al dezvoltării noastre interne în sine, cât și din punctul de vedere al situației noastre externe este nevoie să fim tari aci, fiindcă un stat nu însemnă în lume decât ceea ce puterile sale de acasă îi dau dreptul și-i dau puterea să însemne’’.
Mai este nevoie,așadar,să mai spun, cu subiect și predicat, cum ne-ar fi sfătuit Ion I.C. Brătianu să votăm duminică? La votul pentru alegerea reprezentaților României în viitorul Parlament European, bineînțeles! Cât despre pseudo-referendumul convocat de către (încă)președintele Klaus Iohannis numai din dorința de a mai pune lumea pe drumuri fără rost, rămâne perfect valabilă nemiloasa sentință a lui Ion I.C. Brătianu:,,Cine încearcă prin plebiscit, prin combinații de partide sau prin orice alte mijloace să desființeze ceea ce legal și definitiv stabilit rămâne în afară de orice discuție, întreprinde, de fapt, oricum ar înfățișa-o,o acțiune contra siguranței statului care se va sfărâma înaintea autorității legale’’.
