Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Economia românească - ştiţi cum se spune româneşte - duduie“. Acesta era mesajul guvernanţilor români către populaţie în mai 2005, sintetizat de faimosul citat al premierului de atunci, Călin Popescu Tăriceanu. Pe atunci, un franc elveţian era cotat la mai puţin de 2,5 lei/CHF. În iulie 2007 a ajuns la 1,88 lei/CHF.
Nu doar vocea guvernului se auzea în acele zile. În iunie 2005, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, vorbea despre temperarea creditului în valută, „pentru că preîntâmpină unele dezechilibre mai mari şi cred că este bună şi pentru dumneavoastră, bancherii“. După aceea, în mod repetat, banca centrală i-ar avertizat atât pe debitori, cât şi pe creditori, asupra riscurilor majore presupuse de creditele în valută.
„Eu am ieşit chiar de la această tribună şi am spus de nu ştiu câte ori cât de riscante sunt creditele în valută!“, a spus Isărescu la începutul toamnei anului trecut la o conferinţă găzduită de BNR. Şi a adăugat că războiul dintre bănci şi clienţi trebuie încheiat, iar băncile trebuie ajutate să se apropie de clienţi.
Mesaje similare au fost transmise şi de alte bănci centrale din ţările foste comuniste din centrul şi estul Europei, dar, din păcate, nu au fost ascultate nici în ceasul al doisprezecelea. Astfel, în septembrie anul trecut, guvernatorul băncii centrale a Poloniei, Marek Belka, făcea apel la băncile poloneze să renunţe treptat la acordarea de credite ipotecare în franci elveţieni, avertizând că, în caz contrar, riscă să se confrunte cu măsuri intervenţionist-administrative, de tipul celor luate de guvernul din Ungaria.
„Politicienii populişti ar putea fi tentaţi în 2015, care e an electoral, să facă precum premierul Ungariei, Viktor Orban. Pe de altă parte, trebuie spus că băncile care încearcă din proprie iniţiativă să convertească în monedă locală creditele ipotecare în valută se confruntă cu reticenţa debitorilor, care nu vor să renunţe la avantajele de moment ale împrumuturilor în monedă străină“, spunea Belka.
El a mai avertizat că măsurile antibancare sunt atractive pentru toţi politicienii şi a precizat că a făcut apel la instituţiile de credit să prevină astfel de măsuri şi să încerce să-i protejeze pe clienţi de riscul valutar.
Din păcate, îngrijorările lui Marek Belka s-au dovedit a fi întemeiate. Ministerul de Finanţe de la Varşovia va discuta săptămâna aceasta posibile măsuri de reducere a poverii debitorilor în CHF, în condiţiile în care principalul partid de opoziţie din Polonia a cerut reconvertirea obligatorie în zloţi a creditelor în CHF, la cursul din 14 ianuarie 2015.
Adică exact de dinainte de decizia Băncii Elveţiei de a renunţa la plafonul de 1,2 franci/euro impus în 2011, care a determinat o depreciere a zlotului faţă de franc de aproape 20% faţă. Sau, cum ar spune elveţianul francofon, a bon entendeur, salut!
