Ultimul episod al prezidențialelor americane l-a reconfirmat pe democratul Obama care, iată, dobândește al doilea mandat. Nu Obama mă interesează însă, ci spiritul și eleganța cu care conservatorul Romney și-a primit înfrângerea. Încrâncenarea bătăliei electorale s-a sfârșit. Importantă și pentru învins și pentru învingător rămâne America, Statele Unite ale Americii, țara. Discursul de-o rară noblețe al înfrântului a fost discursul unui american, care-și reia locul în rândurile celorlalți, modest, mândru și iubitor al poporului său. Un înfrânt are chipul unui victorios. Nu înjură, nu latră, nu zice m-ați furat nenorociților, vă sparg data viitoare. Cred în America și deodată cu el spun asta toți americanii, indiferent cum au votat.
Ultimul episod al prezidențialelor noastre s-a încheiat urât. Câștigătorul nu s-a arătat mândru că face parte din poporul român, n-a dat semnul construcției și împăcării pentru nație, ci a aruncat golănește o insultă: I-am sau v-am ciuruit! Cam asta-i diferența. Mai încap, în mănușa strâmtă a acestei realități, alte comentarii?
Deasupra unei mulțimi uriașe care flutura stegulețe cu însemnele americane, însuflețite minidrapele naționale la purtător, scria: „Cred în America”. Cuvintele nu erau doar acolo unde cuvânta Obama, ci și unde cuvânta, recunoscându-se cu eleganță și demnitate, învins, Romney. America rămânea mai presus de bătălia lor care s-a încheiat, ca orice bătălie, cu un învingător și un învins. Eu, în țara în care sunt avertizat că oricum voi vota, președintele care nu prea mai e președinte, va desemna premier pe cine are el chef, mă încăpățânez să strig, din toate resorturile ființei mele, „Cred, încă mai cred, în România”. Așa să-mi ajute și să ne ajute Dumnezeu.