Cum putem ține sezonierii în țară?

Spectacolul coloanelor de mii de oameni care emigrează din motive economice nu-i frământă pe cei care dirijează România.80 de mii de sezonieri sunt programați pentru fermele din Germania pe post de mașini ieftine de recoltat sparanghel și căpșuni. Vor urma celelalte culturi, pentru că nemții au prelungit la 115 zile perioada de lucru a sezonierilor; deci până în august, românii vor ajuta agricultura germană care nu mai găsește forță de muncă în condiții de angajare similare. Adică, plătită prost și, pe deasupra, fără răspunderile sociale din dreptul muncii aplicabile doar muncitorilor cu contracte stabile protejate de sindicatele germane. V. Alexandru, fostă Bau,ministrul român al muncii, eficientă doar în războiul penibil purtat cu o liftieră, se ascunde ca struțul cu capul în nisip să scape de un răspuns în scandalul transformării în sclavi a muncitorilor români exportați în Vest. O postare de ieri vrea să dea senzația că firmele angajatoare au fost controlate, prin ianuarie însă, când problema nu exista.

Se poate ridica o nouă cortină de fier în interiorul UE, dacă nu vor fi eliminate discriminările din tratamentul forței de muncă? Cum se vor putea rezolva aceste realități fără a fi discutate la nivelul instituțiilor europene? Care sunt vocile cele mai autorizate să-și apere cetățenii puși în dificultate în altă țară, nu prin cazuri izolate, ci în masă, dacă nu de Klaus Iohannis și miniștrii care au în sarcină, prin titulatură, munca și protecția socială ? Care este poziția ministrului român al agriculturii în relația cu omologii lui din Germania, Austria, Olanda, Spania, Marea Britanie, țări care folosesc pe scară largă muncitori români? Sunt întrebări care impun răspunsuri urgente, nu fofilările ce devin mod de acțiune la nivel guvernamental, cu puține excepții. Dacă acum cade greul pe Ministerul Sănătății și pe cel de Interne, nu pot fi eludate subiectele presante din celelalte domenii.

 Desigur, oamenii care pleacă în bejenie după un loc de muncă o fac împinși de nevoie, nu pentru că îi dă bunăstarea afară din casă și din țară. Sunt destule voci care îi acuză pe cei care acceptă munci sezoniere ,, afară”că nu stau aici să lucreze, pentru că se strică recoltele pe câmp în România. Avem un răspuns la nivel instituțional față de situația forței de muncă disponibile în agricultura românească? Dacă ar fi existat, cu siguranță că ar fi fost pus în circulație în aceste zile. Citind biografiile profesionale ale celor din conducerea Ministerului Agriculturii, poți intui de ce nu auzim voci capabile să explice asemenea situații concrete sau să propună idei, soluții de remediere. Nici unul dintre demnitari nu a condus o fermă agricolă cu suprafețe mari de producție, nu are experiența dialogului european. Ce sprijin au fermieii români în competiția cu angajatorul german care oferă, ca un miraj, chiar păcăleală, un salariu orar de 9,35 euro? Un om de afaceri român, mereu dinamic în abordarea situațiilor complicate, cu experiență în conducerea unui minister, propune un mecanism simplu de atragere a forței de muncă și stabilizarea în țară a lucrătorilor agricoli. Dacă o suprafață mare agricolă rămâne nelucrată, statul nu obține nimic din impozite și taxele pe pârloagă. În situația în care fermierul ar fi scutit de impozitele agricole aferente, iar munca ar fi și ea lipsită de impozitări, evident că lucrătorul ar putea primi în țară un salariu real care se apropie de himera germană de 9,35 euro/oră. Statul va câștiga însă din impozitarea pe produsele obținute pe tarlaua devenită roditoare, muncitorii intrând și ei pe circuitul de plăți în aval cu banii câștigați. Este o idee care i-ar scoate din impas și pe fermierul care caută lucrători, și pe sezonierul care pleacă la muncă în străinătate.