Philip Freeman a publicat, recent, o selecţie - cu acest titlu - din lucrările lui Marcus Tullius Cicero, pentru a servi drept ghid "liderilor moderni".
Versiunea română a fost realizată la Editura Rao, cuvântul-înainte fiind semnat de George Maior.
Cicero a avut o biografie complicată. El a fost chestor, apoi consul al Republicii. Ulterior, a fost marginalizat în Senat, a scris despre politică, despre stat, despre conducători. Nu l-a iubit pe Cezar dar a sperat în Octavian şi în Marc Antoniu - care, însă, l-au condamnat la moarte.
Cu oarecare tristeţe, după exilarea sa din Italia, el scria: "Cei cumpătaţi acţionează cu întârziere şi ignoră pericolele, până când izbucneşte criza. Aceşti oameni acţionează anevoios şi sunt dornici să accepte pacea fără onoare, însă tocmai inacţiunea îi face să le piardă pe amândouă". O constatare şi pentru timpuri recente...
În opinia lui, "viziunea noastră este cea care trebuie să rămână constantă, nu vorbele". Compromisul în politică este necesar - credea el - doar pentru a evita războiul, tirania, certurile inutile.
Credinţa lui Cicero era aceea că "acela care încearcă să guverneze o ţară prin frică este nebun. Căci, oricât ar încerca un tiran să răstălmăcească legile şi să înăbuşe spiritul libertăţii, mai devreme sau mai târziu, acesta se va manifesta şi mai intens prin manifestări publice violente sau la cabinele de vot".
Concluzia sa este însă tristă - "acum republica noastră arată ca un superb tablou îngălbenit de vreme... Ţara noastră supravieţuieşte doar în cuvinte, nu mai există nimic palpabil. Am pierdut totul. Şi vina este în întregime a noastră".
Publicitate...