Cum se pedepseste furtul caciulii

Bucurestenii ar trebui sa puna de-o petrecere: ideea geniala cu contoarele de apa calda si caldura a dat rezultate. Facturile au scazut cu 25%-30%. Facturile tuturor, pentru ca acum toata lumea are contoare. Nimeni nu mai plateste deci celebrele pierderi in retea ale RADET - regia e condamnata sa se descurce, sa gaseasca bani si sa le acopere. Pe noi nu ne intereseaza, platim doar ce consumam. Ar fi o retorica inteligenta daca RADET ar fi General Electric, o companie mare, solida financiar si cu frumoase margini de profit, pe care gestul nostru cetatenesc a reusit sa le reduca. Nu e cazul. RADET nu e nici GE, nici Samsung, nici Pfizer. RADET suntem noi.

Regia nu face profit. De fapt, e intr-un deficit major. Ia caldura scumpa si ne-o da ieftin. Daca nu chiar gratis, in cazul unora: are de recuperat de la rau-platnici 800 de miliarde. O parte din ei - mica sau mare, nu stiu - sunt de fapt oamenii saraci, care n-au avut bani de contor si pe care contorizarea celorlalti i-a lasat sa plateasca din buzunarul lor pierderile comune. Cazurile de facturi de zeci de milioane pe seama necontorizatilor au fost anul trecut la stiri, insa cauza acestei situatii absurde n-a ajuns deloc sub reflectoare. E explicabil: nu poti sa spui unui oras cu 2 milioane de locuitori ca aproximativ 1,8 milioane (cati si-au instalat ceasurile la chiuvete) sunt prosti.

Nici eu n-am curajul asta, asa ca am sa va las sa trageti singuri concluziile, dupa ce va arat cateva cifre. In ultimii cativa ani, in Bucuresti au fost montate (estimarea e a mea) circa 400.000 de contoare de apartament. Inmultiti cu 50 de euro cat a costat minim operatiunea si aveti frumoasa suma de 20 de milioane de euro cheltuita pentru un singur scop: acela de a ajunge de unde am plecat. Va mai aduceti aminte ce ne doream cand ne-am pus contoarele? Sa nu mai platim pierderile. Stiti ce se va intampla anul acesta? Vom reincepe sa le platim. Nu exista alta solutie. Pierderile sunt si ele ale noastre, nu ale cetatenilor din Puerto Rico. Cineva trebuie sa le acopere, pentru ca apa calda sa ajunga in continuare in case. Le vom acoperi noi, cu avantajul ca acum stim exact cat consumam. Mare alinare.

De fapt, e si o lectie de economie aici: pretul de cost trebuie platit, indiferent ca in el intra niste rubrici botezate - in lipsa de alt cuvant mai placut - pierderi in distributie. Orice ar spune economistii care publicau acum cativa ani editoriale genialoide pe prima pagina in ziarele populare, lupta cu statul e de fapt lupta cu propriul buzunar. Nu stiu cati dintre acesti experti in tevi si retorica si-au facut dupa aceea firme de contoare, dar sper ca macar cativa - am mai reduce oleaca numarul de stupizi fericiti si contorizati.

Dar nu e doar contorizarea care ne duce regia in faliment, ci si politica. De teama votului dat la dardaiala, statul a fost fericit cu pastrarea tarifelor, in vreme ce tot el a redus subventiile catre regie. Primaria (condusa de un om care nu voia sa-si trimita alegatorii dupa lemne, ci dupa sampanie) a lasat si ea lucrurile acolo. Drept pentru care acum RADET striga dupa ajutor.

O solutie ingenioasa ar fi demontarea contoarelor si vinderea lor la mana a doua catre tari mai putin dezvoltate, dar la fel de inteligente ca noi. Chiar si la jumatate de pret, am reusi sa acoperim aproape complet pierderile pe ultimul an.

Cine are curajul sa inceapa?