Cum se va răzbuna preşedintele pe Călin Popescu Tăriceanu

La finele guvernării Tăriceanu, mai precis când am realizat că PNL nu va intra în noua Coaliţie de guvernare, ne întrebam când va fi chemat fostul premier la DNA.

O întrebare născută şi din ceea ce ştim despre caracterul răzbunător al lui Traian Băsescu. De fapt, dacă ne gândim bine, Traian Băsescu se răzbunase deja pe Călin Popescu Tăriceanu, refuzând orice negociere reală dintre PD-L şi PNL. Manevra l-a costat pe Călin Popescu Tăriceanu preşedinţia PNL. Supăraţi că n-au rămas în foişorul puterii, baronii PNL l-au dat jos printr-un congres cu iz de lovitură de palat.

Deschiderea unei anchete de către DNA se dovedea o afacere destul de complicată. DNA trece în ochii românilor drept Poliţia Politică a lui Traian Băsescu. Dat fiind că, după preluarea mandatului prezidenţial de către Traian Băsescu, un fost premier, dar mai ales un adversar de soi al noului preşedinte - l-am numit pe Adrian Năstase - a ajuns un client al DNA, o anchetă deschisă de instituţia ţuluşilor împotriva lui Călin Popescu Tăriceanu lăsa impresia sâcâitoare de clişeu.

Au trecut şase luni de la plecarea lui Călin Popescu Tăriceanu din fotoliul de premier şi trei luni de la debarcarea din fruntea PNL. O parte a destinului urmat de Adrian Năstase s-a consumat. Mai rămânea să se consume şi partea cu DNA.

Judecând după cum stau lucrurile, ea e pe cale să se consume. Călin Popescu Tăriceanu va ajunge la DNA. Trimis nu de Traian Băsescu, aşa cum ne aşteptam cu toţii, ci de Parlament. Instituţie aflată deasupra oricărei suspiciuni de subordonare faţă de domnul preşedinte. Cum s-a ajuns aici? Printr-un amestec de întâmplări şi puneri la cale.

Urmare a tărăboiului iscat şi întreţinut de PSD-istul Iulian Iancu, preşedintele Comisiei pentru industrii şi servicii din Camera Deputaţilor, dar şi cu sprijinul necondiţionat al posturilor tv de ştiri, la 15 aprilie 2009 se înfiinţează la Camera Deputaţilor o Comisie parlamentară pentru anchetarea condiţiilor în care Guvernul Tăriceanu a încheiat contractul de concesiune a zonei petrolifere din Marea Neagră firmei Sterling.

La 30 iunie 2009, Comisia depune la Camera Deputaţilor Raportul. PNL îşi rezervă dreptul de a depune un Raport separat. Potrivit procedurilor, Raportul urma să fie discutat în sesiunea de la toamnă.

La 23 iunie 2009 se înfiinţează la Camera Deputaţilor o Comisie de anchetă într-un alt caz: al Monicăi Iacob Ridzi, având drept ţel descifrarea condiţiilor în care au fost încheiate contractele pentru evenimentul De 2 ori MAI tânăr cu două firme private. La 9 iulie, Comisia îşi depune Raportul. Dacă în cazul Sterling PNL făcuse opinie separată, în cazul Ridzi e rândul PD-L să redacteze un Raport separat. Nu e singura deosebire.

În timp ce Raportul Comisiei Sterling se păstrează în limitele Constituţiei, mulţumindu-se să semnaleze nereguli în încheierea contractului, Comisia Ridzi - condusă în chip aiuritor de o tânără lipsită de experienţă, Alina Gorghiu - îşi încheie activitatea cu un Raport prin care se stabilesc infracţiunile comise de Monica Ridzi. Un gest anticonstituţional, deoarece numai organele de anchetă ale Justiţiei pot încadra legal faptele unui cetăţean.

Potrivit procedurilor, Raportul merge la Comisia Juridică, urmând a fi discutat în plen. La 7 iulie 2009 însă, Mircea Toader, liderul Grupului parlamentar PD-L din Camera Deputaţilor, depune o plângere penală împotriva lui Călin Popescu Tăriceanu pentru subminarea economiei naţionale în baza Raportului Stearling. Cererea e trimisă la Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor.

Până aici, evenimentele par a ţine de logica bătăliei electorale. Liderul PD-L intuieşte că Raportul Ridzi va cere urmărirea penală şi atunci, la rându-i, cere urmărirea penală pentru Călin Popescu Tăriceanu.

Luni, 13 iulie 2009, lovitură de teatru! La propunerea PD-L-istei Roberta Anastase, Biroul Permanent decide convocarea unei sesiuni extraordinare a Camerei Deputaţilor pentru 27 iulie 2009, având pe ordinea de zi discutarea Raportului Sterling şi a Raportului Ridzi, împreună cu cele două cereri de urmărire penală, înainte să se pronunţe Comisia Juridică. Lesne de observat potriveala de întâmplări şi de puneri la cale.

Dat fiind că subiectul Ridzi se afla în centrul atenţiei, convocarea unei şedinţe extraordinare de dezbatere a Raportului îşi are o justificare logică. Amânând dezbaterea, Camera Deputaţilor risca să fie acuzată de complicitate cu un ministru suspectat de nereguli în serviciu. Mai puţin logică se dovedeşte decizia de a dezbatere şi Raportul Stearling, trecut în plan secund de media, preocupată până la demenţă de cazul Ridzi.

Dacă şedinţa extraordinară a Camerei Deputaţilor pentru a discuta Raportul Ridzi poate trece drept o victorie a opiniei publice, includerea pe ordinea de zi a Raportului Sterling e o clară victorie a PD-L şi, desigur, a lui Traian Băsescu. Dacă se va întruni cvorumul, e aproape sigur că plenul Camerei va vota începerea urmăririi penale înpotriva Monicăi Ridzi şi a lui Călin Popescu Tăriceanu.

Aşa cum s-a văzut marţi, 14 iulie, în ce o priveşte pe Monica Iacob Ridzi, Traian Băsescu n-are nici un sentiment. Începerea urmăririi penale împotriva Monicăi Ridzi îl va lăsa rece. În schimb, începerea urmării penale împotriva lui Călin Popescu Tăruceanu îl va face să-şi frece mâinile de satisfacţie. Se va răzbuna pe duşmanul său prin intermediul Parlamentului!