Ilegitimul nostru preşedinte ne-a spus că se gândeşte să-şi viziteze fratele încarcerat şi să-l ajute mai târziu, după ce-şi termină mandatul. Acum nu, fiindcă e ocupat tare, se căzneşte să salveze Dreapta românească. El şi cu Elena, că Blaga e un “geambaş” neloial, care s-a înhăitat cu “puciştii” din 2012 şi a trădat nobilele idealuri ale oranjeriei. Cât despre MRU, un fătălău, ce mai, care nu e în stare să-l înfrunte făţiş şi se ia de o femeie nevinovată, deh, să se răcorească ! S-a săturat de fripturiştii ăştia, care îi pupau turul nădragilor deunăzi, iar azi se arată berbanţi şi mârâie prin gard. Îi înţeleg oftica, însă nu pricep codeala asta de a-şi întâlni fratele aflat la ananghie. Ce chestie, doi fraţi, două mandate… Până ieri ne-a turuit întruna că e un om ca noi toţi şi că nu se încurcă defel cu piedicile din fişa prezidenţială. D-aia şi petrecea prin crâşme sau îşi conducea dacia cumpărată, vai mama lui !, din economiile de lefegiu la stat. Dintr-odată, taman când Mircea are nevoie de el, a descoperit rigorile instituţiei şi ezită să meargă la vorbitor. Păi dacă în momentele de cumpănă nu eşti alături de ruda a mai apropiată, ce fel de suflet ai ? Unde e omul ăla care juca geamparale şi sta la bere cu ultraşii din peluze ? Aşadar, du-te, bre, la Rahova şi vezi-ţi fratele, habar n-ai ce bine i-ar cădea ! Dar să ai grijă, că băieţii mata au pus microfoane prin pereţi, scrumiere şi lustre, să nu-ţi scape dracu' vreo prostie că te cam ia gura pe de lături ! Întoarce-te la omul simplu, rolul ăla de succes de odinioară, că altfel poporul e aspru şi te judecă mintenaş: “Uite-l, bă, da' câinos e, îl doare în fund că frati-su zace la puşcărie !” Lasă-i pe “găozarii” din presă, că orice ai face nu-i vei mulţumi pe toţi, oricum sunt destui care îţi ţin ţucalul şi te sărută ca pe sfintele moaşte. Of, deşi mi-e greu, nu mă feresc să ţi-o zic şi p-asta: poate că dacă nu-ţi era frate, n-ajungea, sărmanul, să se îmbârlige, hodoronc-tronc, într-o benzinărie puchinoasă, cu un interlop mondial. Iar de nu-l bagăi în cârdăşie cu ăla, Mircea Băsescu nu era azi traficant de influenţă, mama ei de cumetrie balaoacheşă !
Bărbatul ăla fin şi subţire, care îngenunchease la picioarele divei blonde a politicii băştinaşe, s-a trezit brusc din reverie. A rupt mrejele aurii şi şi-a amintit că partidul adoratei de ieri i-a cerut o şpagă de 100.000 de euro ca să urce pe lista de europarlamentari. De unde să strângă atâta bănet, că n-are prieteni înstăriţi ca să se împrumute (totuşi, ce bun era un Bercea ca proptea monetară !), şi nici n-a strâns o leţcaie la Paris, când a bătut recordul mondial la proba de vârâre a votului în urne. Ehe, ce complicată e viaţa pe Dâmboviţa…. Ştiam că Baconschi trece drept intelectual rafinat, dar nu mi-l imaginam şi denunţător. Şi de ce n-a sărit atunci să-i dea în vileag pe infractori, de ce a aşteptat cogeamitea ? Cum de-a răbdat atâta ? Ca şi caraghiosul ăla de Papahagi, care a observat deodată că Elena Udrea e “un produs periculos al noii generaţii de politicieni”. Nişte castraţi de bărbăţie, puţălăi, vorba ăluia bătrân de la Cotroceni. Au simţit că din iarnă îşi termină jupânatul şi au prins curaj, javrele ! Turnătoria salvează, iată, democraţia !
Ungurii rămân la guvernare, fiinţe concesive şi cu iubire de ţară, ce credeaţi ? Pleacă doar Kelemen Hunor, ca să împace şi capra principiilor minoritare, dar şi varza intereselor financiare. Să te tot bazezi pe etnia ce visează necontenit la federalizare…..Compromisul nu-i onorează nici pe pesedişti, dar nici pe udemerişti. Păcat, o lecţie de corectitudine politică le-ar fi trebuit tuturor kelemenilor, că prea sar dintr-o parte în alta fără să le crape obrazul de ruşine.
Cumetriile de care am pomenit – religioase, politice şi financiare – se vădesc abia azi cât au fost de nocive. Alaltăieri erau prezentate ca chezăşii ale succesului şi propăşirii patriei. Scamatorii propagandistice de două parale întru prostirea cetăţeanului şi aşa turmentat. Altminteri, România trăieşte şi se veseleşte cu suspectă uşurătate. Se zbuciumă ba că starletele de mucava sunt nefericite în dragoste, ba că vreun manelist a fugit de acasă şi s-a aciuat cu nu ştiu ce piţipoancă, ba că grangurul cutare e urmărit de copoi, ba…. Am uitat să precizez, România cu pricina e aia de la televizor. Cealaltă, aia adevărată, se târăşte de ţi se rupe inima şi se holbează degeaba la un viitor strepezicios.