Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ziare şi reviste care să nu aibă şi rubrici medicale nu prea există. Informaţiile din aceste rubrici nu vin din tratate medicale, ci, de regulă, din alte ziare şi reviste.
Despre rolul energizant al cafelei sau, dimpotrivă, despre efectele discutabile ale cafelei se scriu în toată lumea sute de articole. În fiecare zi şi la modul creativ, în sensul că redactorii se simt îndreptăţiţi ca, la părerile adunate din alte publicaţii, să adauge şi păreri personale pe rol de adevăruri dovedite. Cine le citeşte pe toate nu mai înţelege nimic. E ca la jocul acela, de când eram mici, numit "telefonul fără fir".
Primul din şirul de copii îi zice vecinului la ureche cuvântul "elefant" şi din şoptite în şoptite, până la a zecea ureche, "elefantul" ajunge "prepeleac". Cam aşa stau lucrurile şi cu informaţia "la zi" mestecată în lungi şiruri de minţi redacţionale.
Direcţiile în care se rafistolează informaţiile sunt, în mare, două. În funcţie de dispoziţia redactorului, dar şi de indispoziţia celui care a publicat ultimul articol citabil despre morcovi.
Morcovul devine astfel un aliment cu care se vindecă spondiloza, constipaţia, cancerul, obezitatea, paranoia, apendicita, strabismul, onanismul şi biciclismul. Sau, din contră, o legumă al cărei rost în alimentaţia sănătoasă a fost mult exagerat. Pasionaţii rubricilor de sănătate mor ca toată lumea, dar cu convingerea că n-au fost niciodată bolnavi. Doar că n-au mâncat ce trebuia când trebuia.
Despre banane - al treilea subiect de larg consum, după cafea şi morcovi - se spune că sunt fructul cel mai hrănitor şi cel mai bogat în vitamine. Entuziaştii curelor cu banane păcătuiesc prin aceea că n-au urmat niciodată o cură cu banane. Măcar o săptămână. Eu am făcut o astfel de cură şi de atunci urăsc bananele. La New York în 1994 am făcut foamea vreo două săptămâni, cu numai un dolar pe zi.
Puteam să mănânc şi de doi dolari într-o zi, urmând ca în ziua următoare să fac o pauză. Cu un dolar pe zi cumpăram de la chinezi un kilogram şi uneori, la sfârşitul zilei, două kilograme de banane. Ceva mai chinuitor decât un regim spartan cu banane nu e decât unul şi mai spartan, cu morcovi.
Redactorii care ţin multă vreme rubrici de sănătate nu urăsc nici morcovii, nici bananele. Îşi urăsc articolele. Le reiau de mai multe ori, se simt obligaţi de meserie să le rescrie creativ, cu amintirea altor articole, pe aceeaşi temă, apărute în alte publicaţii.
Nu numai ambalajele se reciclează, ci şi articolele. Se întorc ca un reproş la cel care le-a conceput, încărcate de ignoranţele celor care le-au reluat sub presiunea folclorului mediatic pe care l-au stârnit, făcându-l pe autor să se îndoiască de lucrurile pe care le-a crezut adevărate şi să se întrebe, în sfârşit, la ce-or fi buni morcovii. Unul din miile de deliruri de presă despre rolul morcovului în lumea noastră bolnavă şi poluată a produs ceea ce s-ar putea numi un efect psihologic maxim.
Cu morcovi - îşi încheia apoteotic redactorul al paisprezecelea său articol-revelaţie privitor la miraculoasa legumă - se rezolvă chiar şi unele cazuri medicale considerate fără soluţii. A doua zi după apariţie, cu articolul său în mână, plin de speranţă, dar şi de încredere în pagina medicală a gazetei, redactorul s-a trezit faţă-n faţă cu un invalid. Am un picior de lemn, a zis, iar dumneavoastră aţi scris că morcovii rezolvă.
Citește pe Antena3.ro
