Curajul de a nu fi anticomunist

"Pe langa observatia de bun-simt ca in Romania exista pericolul unei politizari a Justitiei, Hannes Swoboda raspunde unei intrebari privind condamnarea comunismului si lustratia in Romania. De condamnat condamna oamenii, nu Parlamentul. In plus, exista pericolul ca astfel de legi sa incrimineze oameni care nu au facut ceva rau niciodata. Decizia apartine romanilor, eu sunt insa sceptic, pentru ca exista pericolul ca o lege a lustratiei sa sape noi morminte sau sa fie folosita ca instrument politic"

Poposit pentru cateva zile la Bucuresti, vicepresedintele Grupului Parlamentar al Socialistilor Europeni, Hannes Swoboda, a acordat un interviu cotidianului Adevarul.
Domnia sa a venit pe la noi intr-o misiune de inspectie. Asemenea unei guvernante, a vrut sa verifice daca ne-am spalat bine-bine pe maini inainte de a ne aseza la masa Uniunii Europene. Nu de alta, dar o minima regula pentru a beneficia de un loc, fie si in coada mesei, e, alaturi de interdictia ragaitului, aratarea destelor si a unghiilor.
Interviul se refera, evident, la eterna chestiune cu care sunt asaltati toti inaltii oaspeti aterizati in ultimul timp pe meleagurile lui Toma Alimos: intram sau nu in UE la 1 ianuarie 2007?
Politician european pur-sange, Hannes Swoboda raspunde suficient de diplomatic pentru a impaca si capra, si varza cand e vorba de moldovalahi: nici sa nu ne descurajam si sa punem reformele in cui, nici sa nu ne lasam pe tanjala, dupa bunul nostru obicei, al Pastelui care tine o saptamana.

Mult mai precis e trimisul Parlamentului European cand vine vorba de realitatile romanesti. Pe langa observatia de bun-simt ca in Romania exista pericolul unei politizari a Justitiei, Hannes Swoboda raspunde unei intrebari privind condamnarea comunismului si lustratia in Romania.
"De condamnat condamna oamenii, nu Parlamentul. In plus, exista pericolul ca astfel de legi sa incrimineze oameni care nu au facut ceva rau niciodata. Decizia apartine romanilor, eu sunt insa sceptic, pentru ca exista pericolul ca o lege a lustratiei sa sape noi morminte sau sa fie folosita ca instrument politic." Adevarul e difuzat in Bucuresti la prima ora a zilei. Neindoielnic, boierii anticomunisti n-au facut ochi la acest moment prea timpuriu pentru cei din asternuturi platite de controversatul miliardar Soros. Cand s-au trezit si s-au apucat sa se desfete cu lectura presei, in halat si papuci, la o cafeluta, vor fi suras ironici la afirmatiile lui Hannes Swoboda.
Un comunist, ca si Iliescu - vor fi conchis ei, tragandu-si nadragii pentru un talk-show la televiziunile tot mai anticomuniste acum, cand e moda portocaliului mediatic.

Hannes Swoboda nu e insa comunist. E una dintre personalitatile de frunte ale luptei pentru democratie in Austria si in Europa. Membru al Partidului Social-Democratic, membru al Parlamentului European din 1996, vicepresedintele Partidului Sindicalistilor Europeni, domnia sa s-a facut remarcat in 2000, cand a multumit statelor Uniunii Europene, printr-o scrisoare, pentru sanctiunile prilejuite de victoria lui Jorf Haider.
Un asemenea gest de infruntare nu doar a unui lider populist, precum Joerg Haider, dar si a electoratului care-l votase, marturiseste in persoana lui Hannes Swoboda un luptator fara sovaieli pentru democratie.
Nu e singurul democrat occidental nitel nedumerit, ba chiar nitel contrariat de noua isterie care a lovit tara lui Dracula de la Dunarea barajelor penetrate pana la Carpatii zisi si seculari.
Turmentati de turuiala muierilor politice cu breton, romanii pricep greu scepticismul democratilor europeni, gen Hannes Swoboda, fata de condamnarea comunismului in Romania si mai ales fata de Legea Lustratiei.

O limpezire le-ar putea fi data de compararea - inevitabila - a pozitiei lui Hannes Swoboda cu pozitia liderilor PSD in chestiunea condamnarii comunismului si a Legii Lustratiei.
Politicienii nostri - si nu numai cei din PSD - impartasesc si ei opinia potrivit careia isteria anticomunista din Romania inundata e o aberatie.
Cea mai buna formula de condamnare a comunismului e construirea unui capitalism modern si a unei democratii autentice.
Daca ne concentram energiile pe instituirea unor tribunale ale poporului pentru a da sentinte anticomuniste, riscam sa contribuim din plin nu doar la pastrarea nostalgiilor comuniste, dar si la revenirea in forta a comunismului.

Comunismul s-a hranit si se hraneste din capitalismul salbatic, asemanator celui cultivat la noi de oligarhia mafiota, si din democratia suie, asemanatoare celei practicate la noi de bolsevicii intorsi pe dos.
Ca sa spui aceste lucruri, iti trebuie un anume curaj. Cel de a infrunta valvataile artificiale create la un moment dat in opinia publica.
Avem noi insa politicieni in stare de un asemenea curaj?