Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu un bunic militar de carieră şi o bunică aprig contabil, cu o mamă medic transformată în jurnalist, un tată pedant-inginer şi o mătuşă mai strictă-n proceduri decât cardinalii Papei, nu aveam cum să cresc altfel. Ei sunt vinovaţii-buni pentru multe dintre ideile care m-au făcut omul care sunt astăzi. Iar una dintre ele sună aşa: orice faci, îţi plăteşti taxele! Un fel de “nothing can be said to be certain, except death and taxes” americănesc importat pe malul drept al Dâmboviţei. Au fost atât de eficienți, încât chiar și cea mai mică întârziere îmi dă o stare de nervozitate şi de ruşine. Ruşine faţă de ei, cei care m-au crescut, nu faţă de stat. Pentru că tot ei mi-au făcut educaţia financiară, cei şapte ani de acasă monetari, şi m-au învăţat să nu arunc banii pe fereastră. Din nefericire, plata taxelor – necesară şi obligatorie – cam asta înseamnă de multe ori. Mă rog, nu-i aruncăm noi, doar deschidem fereastra.
Recunosc, m-am înfuriat când am văzut că, mai nou, ni se spune pe un ton indecent de superior, arogant de-a dreptul, că noi, românii, nu avem educaţie financiară. Orice nemulţumire venită dinspre poporul nepurtător de guler alb şi scrobit şi care nu respiră în aerul rarefiat al marilor finanţe legată de taxe, dobânzi, comisioane, contracte, împrumuturi bancare e expediată urgent la colţ. „Mucles, naţiune, n-aveţi educaţie financiară!”. Ba, pardon!
Scuzată să-mi fie impertinenţa, dar clientul preferat al băncilor, statul, are? Că, la cum se comportă uneori, am senzaţia că e doar un recuperator care stă tolănit toată ziua pe un divan, înconjurat de niște malaci agramaţi împodobiţi cu inele și lanţuri de tinichea şi care cere bani cu nemiluita. Ce-o face cu ei, habar nu am, dar tare aş vrea să ştiu de fiecare dată când aud câte un ministru de Finanţe care se plânge că stă prost „cu colectarea”, dar el vrea bani, cât mai mulţi bani, fără de care nu se pot face autostrăzi, construi spitale, finanţa educaţia, repara infrastructura. Banii i-am tot dat și o să mai dăm, doar că n-avem nici autostrăzi, spitalele sunt cum sunt, educaţia e subfinanţată, infrastructura e praf. În schimb, avem o gramadă de construcţii inutile, secretari de stat plătiţi cu 14 salarii pe lună, maşini de serviciu şi șoferi de la ministru la directoraş.
Deci? Cine stă prost cu educaţia financiară?
Citește pe Antena3.ro
