La 24 august, Institutul National de Statistica a publicat rezultatele recensamantului populatiei. Date preliminarii. Cele definitive vor veni anul viitor. Dar nu vor avea cum sa aduca modificari relevante.
Asadar, cunoastem cifrele. Nu mai suntem 21,5 milioane, cum nota INS in 2011. Am mai ramas doar 19 milioane. Mai exact: 19.043.767. Populatia stabila a Romaniei. Daca asa stau lucrurile, fara indoiala ca reducerea populatiei tarii cu un milion si jumatate de locuitori va fi urmata inevitabil de un sir de alte modificari. Fiindca sunt cativa indicatori economici importanti care sunt calculati prin raportare directa la populatia stabila a tarii.
Sa plecam de la mult mediatizata ierarhizare a economiilor nationale la nivelul Uniunii Europene. Biroul European de Statistica, atunci cand a stabilit criteriile ce urmau sa fie luate in seama, nu s-a oprit nici la inflatie, nici la cursul de schimb, nici la productivitatea muncii, nici la castigurile din munca si nici la dobanzi. E limpede din ce motiv: fiindca aceste valori, relevante pentru economia oricarei tari, pot fluctua semnificativ nu doar de la un an la altul, ci si de la o luna la alta fara sa modifice topul european. Sau pe cel mondial.
Daca, bunaoara, dolarul s-a depreciat multi ani la rand fata de euro, nu inseamna ca America si-a pus in joc pozitia de cea mai puternica economie din lume. Mai cu seama ca deprecierea unei monede poate fi si strategica. Asa ca Eurostat s-a oprit la patru indicatori legati in buna masura de marimea populatiei: 1) PIB-ul total din fiecare tara, in euro; 2) PIB-ul pe locuitor, in euro; 3) punctajul ce exprima puterea de cumparare a PIB-ului pe locuitor, in raport cu preturile generale dintr-o tara sau alta; 4) puterea de cumparare pe locuitor, in fiecare tara, fata de media puterii de cumparare in cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. Ce pozitii ocupa Romania in acest top? Sa privim tabloul. Din cele 27 de pozitii, tara noastra detine locul al 17-lea ca numar de locuitori, contandu-se aici pe 21,5 milioane de suflete. Si mai departe? De aici incolo incep problemele. Pentru noi. Fiindca valorile pe locuitor sunt mici, foarte mici. PIB-ul total e prea mic pentru o piata medie. Cehia, o tara cu o populatie de 10 milioane de locuitori, are un PIB mai mare decat al Romaniei. Sau Finlanda, cu numai 5 milioane de locuitori, are si ea un PIB mai mare decat al Romaniei. Tara noastra ocupa locul 26, avandu-i in urma doar pe bulgari, in trei pozitii care sunt cele mai relevante: PIB pe locuitor, putere de cumparare pe locuitor si puterea de cumparare pe locuitor raportata la media europeana. Fapt ce arata ca viata, in Romania, e mai grea decat in toate celelalte foste tari comuniste, cu exceptia Bulgariei.
Locul Romaniei din coada Europei, in topul puterilor economice, e un fapt ce trezeste multe intrebari. Am inceput sa urcam, din 2000 si pana in 2008 inclusiv, si firesc ar fi fost sa fi lasat in urma cel putin doua-trei tari din jurul nostru si multe alte tari din lumea larga. Dar nu s-a intamplat asa. Un motiv este acela ca nici vecinii nostri si nici alti competitori nu au batut pasul pe loc. Noi am urcat, intr-adevar, dar mai cu seama in raport cu noi insine cei din anii trecuti. S-ar putea sa fie insa si un alt motiv. Acela ca un PIB facut de 19 milioane de locuitori e impartit la… 21,5 milioane.