Daca la toamna vor fi alegeri...

Economia e considerata un teritoriu arid. Oratorii, angajati in lupte politice, fug din calea ei. De teama sa nu devina plictisitori. Sau si mai rau: sa nu-si deconspire incompetenta in materie.

Economia e considerata un teritoriu arid. Oratorii, angajati in lupte politice, fug din calea ei. De teama sa nu devina plictisitori. Sau si mai rau: sa nu-si deconspire incompetenta in materie. Nu stiu, la aceasta ora, daca vom avea ori nu alegeri anticipate. Dar daca vom avea, nu incape nici o indoiala ca principalele teme in disputa vor fi doua: saracia si coruptia. Ambele fiind strans legate de marea noastra durere: mai avem ori nu mai avem sanse de integrare in Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007?

Problema este ca la noi inca nu a fost inteles bine un lucru. Ca oricata vointa politica ar fi pusa in joc, oricata forta morala ar fi moblizata, fara ducerea la bun sfarsit a reformei din economie nu vom reusi.

Numai un program economic inteligent, realist, corelat cu un proprgam politic bun ar putea fi solutia optima. Inclusiv pentru temperarea coruptiei.

Doar pedepsirea coruptiei, oricat de aspra, nu rezolva lucrurile. Istoria e plina de dovezi. Cand a fost introdus trasul pe roata pentru talhari, in Evul Mediu, un timp efectele au fost cele scontate. Apoi, talhariile s-au extins si s-au diversificat.

Coruptia nu va fi lovita fara o reactie in lant: inviorarea economiei sa amelioreze saracia; pentru ca doar mai putina saracie va fi insotita de mai putina coruptie.

Promisiunile politice privind o dreapta impartire a painii sociale ar putea sa incante o parte a electoratului. Dar cu protectie sociala excesiva, fara salarii competitive si fara stimularea muncii performante nu vom scapa nici de saracie, nici de coruptie. Mai ales atat timp cat milioane de oameni, sfidand si sistemul de impozite, si doctrinele, si legile, isi ajusteaza veniturile din "cazanul comun". Prin inselaciune si prin furt.

Daca la toamna vor fi alegeri, fortele ce vor fi angajate in arena electorala se vor bate in declaratii despre coruptie si saracie. Esuand in promisiuni. Ori in declaratii. Fiindca nu cred ca se vor bate in programe economice. Exceptiile vor fi putine. Iar infruntarile pe teme economice vor ramane, de multe ori, in limite declarative. Economia e considerata un teritoriu arid. Oratorii, angajati in lupte politice, fug din calea ei. De teama sa nu devina plictisitori. Sau si mai rau: sa nu-si deconspire incompetenta in materie.

Nici electoratul insa nu-i obisnuit sa fie chemat sa arbitreze dispute economice.

In general, societatea noastra n-a capatat inca deprinderea sa dezbata marile teme legate de bunastare. In viata de zi cu zi, de prea multe ori ne multumim doar cu... paine si circ.

Numai ca lumea se schimba. Ne schimbam si noi. Normal ar fi ca actorii alegerilor de la toamna sa fie nevoiti sa aduca dovezi ca pot sa castige, in timpul mandatului, bataliile cu saracia, cu coruptia, in general cu economia. Mai mult, sa-si atraga de partea lor producatorii si consumatorii. Modelul exista, nu inventam noi roata. Il aplica atatea tari, dintre cele dezvoltate, care rezolva lucruri complicate si complexe prin parteneriate economice: un nou tip de alianta intre guverne, sindicate, patronate, manageri si salariati, bazata cu deosebire pe transparenta, pe libera circulatie a informatiilor si pe vointa de a schimba lucrurile in economie.

De ce nu am copia si noi modelul? Mai ales ca Romania are inca nevoie de generatii de sacrificiu. Nimeni insa nu va putea sa ceara sacrificii fara sa ofere in schimb, concret si credibil, un alt orizont de bunastare. Iata miza. Si ea merita un dialog onest intre cei care vor puterea si cei de la care asteapta voturi.