Există case care poartă în ele veritabile cronici ale vremurilor, le-au trecut pragul oameni importanţi, au asistat acele clădiri la şerpuirea unor destine omeneşti. Dacă pereţii ar vorbi, zidurile ar deveni pagini de roman. Unele case au grandoare, au fost martore ale unor evenimente ce nu se uită. Cu atât mai dezamăgitor e faptul că unele clădiri oftează, sunt subiectul unor dispute şi târguieli meschine, se ciomăgesc moştenitorii sau cumpărătorii, se luptă să devină proprietari cu acte la notar pe aceste case. Dar oricât de stăpâni de fundaţii, ziduri şi ţigle de acoperiş ar deveni, nu au anvergura să fie şi proprietarii amintirilor, căci nu înţeleg statura oamenilor ce au bătut la uşa acelor locuinţe. Casa de pe strada Caimatei, de lângă Piaţa Rosetti, unde a locuit şi s-a stins Ion Dolănescu, este motiv de război aprig, lăbărţat pe 7 ani, între fiii Ionuţ şi Dragoş. Nu casa în sine, care s-a şi cam dărăpănat, este miza bătăliei, ci mai curând ambiţiile, orgoliile, prilejul de a statuta că există fiul numărul 1 şi fiul secund. Este casa motiv de răfuială ca să ascundă de fapt înfruntarea pentru banii de pe drepturile de autor, de pe icoanele şi tablourile cândva agăţate pe pereţi. În vânzoleala asta, prea des ridicolă, cu vorbe răutăcioase între fraţi, s-a uitat teribila poveste a acestei case. Ea a aparţinut lui Barbu Ştefănescu Delavrancea, cel care a şi desenat planurile pentru configuraţia locuinţei. Prin această casă plutesc vorbele cutremurătoare din piesa “Apus de soare”, rostite de Ştefan Cel Sfânt, “Moldova e a urmaşilor urmaşilor voştri!”. A locuit în casa din strada Caimatei fiica lui Delavrancea, cunoscuta profesoară de pian Cella Delavrancea. În hol, au cântat la pian, la patru mâini, George Enescu şi Cella Delavrancea. Venea în vizită Caragiale, care le făcea cu ochiul copiilor. Pe adresa casei cu pricina soseau scrisori de la Brâncuşi. A cântat la pianul din holul casei Dinu Lipatti, profesoara Cella Delavrancea l-a învăţat măiestria clapelor pe Dan Grigore. Casa locuită zeci de ani de Dolănescu poartă istorie românească în fiecare cărămidă a ei. Se naşte încă o nedumerire: cum de s-a ajuns în acea situaţie stranie că Ion Dolănescu a cumpărat această casă-document de la un frizer?