Dan Dumitrescu - Dragomir joacă cu soarele-n ochi

Dumitru Dragomir a ales terenul greşit. Nu s-a orientat la timp, a mizat pe cai morţi şi acum n-are decît să joace cu ochii în soare. Ieşirea la rampă pe care preşedintele LPF a avut-o luni seară, la emisiunea "Naşul", este edificatoare în acest sens. Deşi promisese dezvăluiri incendiare, Dragomir a dat-o în bîlbîială şi cozi de peşte din care nu saturi nici măcar vreo idee şchioapă.

Dumitru Dragomir a ales terenul greşit. Nu s-a orientat la timp, a mizat pe cai morţi şi acum n-are decît să joace cu ochii în soare. Ieşirea la rampă pe care preşedintele LPF a avut-o luni seară, la emisiunea "Naşul", este edificatoare în acest sens. Deşi promisese dezvăluiri incendiare, Dragomir a dat-o în bîlbîială şi cozi de peşte din care nu saturi nici măcar vreo idee şchioapă.

Pentru a înţelege mai bine natura disputei urîte dintre FRF şi LPF, mobilul conflictului şi aşezarea pieselor grele pe tabla de şah, trebuie să facem recurs la memorie.

Cooptarea lupilor tineri în conducerea FRF nu l-a deranjat încă de la început pe Dumitru Dragomir. Luna de miere s-a consumat prin tatonări discrete, fiecare dintre părţi testînd cu precauţie starea de conservare a muniţiei nefolosite în conflictul dintre sindicate şi ligă. Pacea a fost mai degrabă una convenţională decît o pace de fond. Din momentul în care Mircea Sandu şi-a respectat promisiunea de a-l împroprietări pe Lupescu cu puterea unor decizii, din momentul în care Lupescu şi-a luat atribuţiile în serios, fiind susţinut şi de ceilalţi colegi de generaţie, relaţiile au început să scîrţîie. Iar trecerea comisiilor în curtea federaţiei şi asumarea responsabilităţii de a delega arbitrii la meciurile primei divizii de către Lupescu au detonat conflictul. Pentru că, în traducere liberă, lui Dragomir i-a zburat fleica din fasole. Aşa după cum am mai spus-o, din acel moment, taraba favorurilor de la LPF a rămas fără marfă. Iar preşedintele ligii nu mai avea zăhărelul prin care să-i cheme la mîna lui pe anumiţi conducători de cluburi. Acesta a fost principalul mobil care l-a determinat pe Dumitru Dragomir să pornească atacurile furibunde împotriva nou-veniţilor în federaţie. Victor Piţurcă şi naţionala au fost doar victime colaterale ale focului împrăştiat, cauzat de lipsa unor argumente solide în atacarea ţintelor fixe.

În vară, Mircea Sandu şi-a asumat o misiune de mediere în intenţia de a face linişte. L-a convins pe Lupescu să renunţe la delegări în favoarea preşedintelui CCA, om asupra căruia Dragomir are o binecunoscută influenţă. În schimb, a obţinut promisiunea că va fi stopată bălăcăreala publică. Numai că din momentul în care Dumitru Dragomir a simţit sub tălpi o primă treaptă, a încercat-o şi pe a doua, considerînd nemulţumirea faţă de rezultatele naţionalei ca vînt prielnic pentru sine. În plus, îl mai avea în spate şi pe Marian Iancu, om care dorea să treacă în contul federaţiei erorile condamnabile pe care le-a comis la Timişoara.

Forţarea pretenţiilor dincolo de limita rezonabilului a avut efect de bumerang pentru Dumitru Dragomir. Mircea Sandu
s-a repliat, retrăgînd mîna întinsă la un moment dat. Preşedintele ligii a înţeles mai bine decît toţi observatorii din afara fenomenului semnificaţiile conferinţei de presă de la FRF şi propune, voalat, din nou pace. Despre tainele conferinţei de presă de la FRF şi despre ceea ce cred că se va întîmpla în continuare, pe mîine.