Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Trăim prea repede şi la întâmplare. Timpul convenienţelor a fost retrogradat în desuetudine. Este fumat de mult. Iar discernământul a devenit un lux în cursa sălbatecă a supravieţuirii, un obstacol pe care competitorii febrili îl ocolesc cu dezinvoltură. E vremea tarabelor şi nu ne mai mirăm atunci când ne este dat să constatăm că sinceritatea a devenit şi ea o noţiune care se negociază.
Trăim prea repede şi la întâmplare. Timpul convenienţelor a fost retrogradat în desuetudine. Este fumat de mult. Iar discernământul a devenit un lux în cursa sălbatecă a supravieţuirii, un obstacol pe care competitorii febrili îl ocolesc cu dezinvoltură. E vremea tarabelor şi nu ne mai mirăm atunci când ne este dat să constatăm că sinceritatea a devenit şi ea o noţiune care se negociază.
Ieri am citit cu mare plăcere câteva declaraţii ale lui Ionel Ganea. Firesc, omul descifra în notă personală evenimente de actualitate din fotbal. Trei teme mi-au atras atenţia. 1. Copos a zis că iese din fotbal? Ce dacă. Şi porcul a zis că nu mai mănâncă rahat. 2. Mircea Lucescu nu renunţă la banii de la Şahtior pentru echipa naţională. 3. Nici un antrenor străin nu va face treabă la echipa naţională pentru că nu-i cunoaşte pe români. Am citit declaraţiile lui Ionel Ganea şi am trăit cu impresia că îl văd din nou pe fostul fotbalist în terenul de joc. Că îl văd cum pune osul, cum înfige crampoanele în tibia adversarului fără să clipească. Dar de această dată n-am mai avut senzaţia că mă doare pe mine chircirea victimelor lui Ganea. Dimpotrivă! Mi-a făcut bine sinceritatea neprelucrată a lui Ionel Ganea. El a muşcat sălbatec din tentativele de escamotare a realităţii de fapt. A demontat brutal povestioarele ieftine în care curvele deveneau sentimentale şi peştii păreau total dezinteresaţi de profit.
Tot ieri l-am citit şi pe Cătălin Tolontan, cel care anunţa două interviuri şoc despre cazul Colţescu. N-am aflat însă nimic nou, şi nicidecum şocant, din lecturarea promiţătoarelor interviuri cu Ion Crăciunescu şi cu Ionuţ Lupescu. Doar variaţiuni pe-aceeaşi temă, banalităţi în reluare. Nu spun că, spre deosebire de Ganea, Cătălin Tolontan este un tip nesincer. Nu! Pot afirma însă că Tolontan plăteşte tributul acelei sincerităţi negociate, alterate de civilizaţie şi trecute prin filtrul convenienţelor. Poate că şi Tolontan păstrează în sine o înjurătură temeinică la adresa celor care, aşa după cum scriam zilele trecute, exploatează perfid drama arbitrului Colţescu. Dar înghite în sec şi nu-şi permite ieşiri dincolo de comportamentul protocolar şi păgubos în egală măsură.
Fotbalul nostru de pervaz face şi victime nevinovate. Coboară la adâncimi sufocante pentru oamenii care vin din altă civilizaţie.
De-asta avem uneori nevoie de crampoanele lui Ionel Ganea, de sinceritatea lui sălbatecă. Comportamentul civilizat ascunde rana şi n-o va vindeca niciodată.
