x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Datul la gioale se practică şi la case mari!

Datul la gioale se practică şi la case mari!

de Ilie Serbanescu    |    28 Apr 2009   •   00:00

Cică un document secret al FMI propune trecerea de urgenţă la euro al ţărilor din Centrul şi Estul Europei care n-au făcut-o până acum: şi anume, într-un an-doi, şi nu în patru-cinci ani, precum prevăd în prezent planurile lor.



Planuri care, în condiţiile crizei economice şi financiare internaţionale, par tot mai puţin realiste, după cum obiectivele lor de îndeplinire în patru-cinci ani a criteriilor de trecere la euro apar tot mai fanteziste. Documentul este secret, dar a ajuns la Financial Times. Desigur, nu întâmplător! Semn că despre un asemenea proiect se vrea să se ştie!

Cu un asemenea proiect lucrurile nu se pot prezenta decât pe formula "din două, una": ori finanţa mondială a intrat în delir din cauza crizei financiare şi economice pe care în mod evident nu o mai poate nici măcar stăpâni şi oricum nu o mai poate manevra după dorinţă, ori nişte corifei de prin America, deranjaţi de ameninţările la adresa dolarului din partea depozitarilor de dolari externi în frunte cu China, vor să dea o lovitură la gioale monedei concurente europene şi, indirect, cancelarului german, şi recesiunii mondiale cu periculoase stimulente artificiale de bani din nimic.

Argumentele folosite pentru trecerea rapidă la euro sunt exclusiv din zona monetar-financiară şi sunt legate de presupusele avantaje care ar decurge din dispariţia fie a riscului valutar în contracararea şi rambursarea creditelor, fie a efectelor nefaste ale deprecierii monedelor proprii sau ale unor speculaţii pe curs, căci acestea n-ar mai exista! Să reţinem că teoria trecerii mai rapide la euro a unor ţări central şi est-europene, eligibile pentru zona euro, dar încă nepregătite pentru aceasta, a mai fost susţinută de la declanşarea actualei crize economice şi financiare, dar a fost respinsă net de înşişi responsabilii zonei euro, care au subliniat clar că nu sunt gata să coboare ştacheta normelor care ar trebui îndeplinite de nou-veniţi.

Pentru a înţelege cum stă treaba trebuie precizat fără echivoc că trecerea la euro nu este o problemă tehnică şi nici măcar una monetar-financiară, ci una economică. Să luam cazul României, de pildă. Euro nu este emis şi gestionat, precum leul, de Banca Naţională a României, ci de Banca Centrală Europeană şi, ca atare, entităţile din România (indivizi sau firme), precum şi însuşi statul român mai pot avea acces la euro (adică mai pot dispune de sume în euro) doar în măsura în care sunt  suficient de competitive s-o facă. Altfel rămân cu ochii-n soare!

S-ar putea spune că ar fi un moment al adevărului: cei în stare ar ajunge în posesia euro, cei incapabili - ba, urmând să fie scoşi din joc, spre beneficiul eficienţei economice! Atâta doar că, până să tragă toate avantajele dintr-o asemenea eficientizare forţată, economia, dovedindu-şi de fapt nepregătirea, s-ar putea prăbuşi, târând zeci de mii de firme în faliment şi sute de mii de indivizi în sărăcie. Cine îşi poate asuma asemenea implicaţii ce ar rezulta mai mult ca sigur dintr-o trecere precipitată, fără acoperire în economia reală, la euro?!

În momentul de faţă, sub pavăza leului, economia, firmele ei şi oamenii din România pot supravieţui, deşi tot pierd şi pierd în confruntarea directă dinsproporţionată cu o altă productivitate a muncii, mult mai înaltă, care există în zona euro. Dispunând de trei supape în condiţiile existenţei leului - inflaţia, cursul şi impozitele (respectiv politica monetară, politica valutară şi politica fiscală) -, economia din România încearcă să navigheze fără a naufragia. Aah!, cele trei pârghii sau supape sunt folosite prost, astfel încât economia supravieţuieşte fără a se şi eficientiza, dar ar fi un dezastru dacă n-ar avea cele trei pârghii până la o minimă compatibilizare cu grila economică din zona euro.

Şi apoi să nu-i considerăm cumva tâmpiţi pe cei de la Bruxelles, Berlin sau Paris! De ce să ne permită trecerea la euro, adică de ce să ne primeacă în zona euro? Ca să le stricăm jucăria la care au muncit din greu de decenii?!

 Hai să fim realişti! Economia din România este încă departe de zona euro, iar criza financiară şi economică actuală o îndepărtează încă şi mai mult. Cei din zona euro nu ne vor lăsa ei să intrăm acolo, chiar dacă ar fi gata cineva din România să facă o asemenea imprudenţă!

Şi să nu ne gândim doar la România. Păi, o absorbţie în zona euro chiar şi numai a României, pe cât de nepregătită este aceasta, ar fi o problemă! Dar ar fi vorba şi despre absorbţia practic în acelaşi timp a Poloniei, Cehiei, Ungariei, pe lângă România şi Bulgaria. Grupul acesta nu este Estonia, Letonia şi Lituania! Şi oricât ar fi Germania de Germanie şi Franţa de Franţă, euro s-ar putea duce dracului! Poate însă la dracu' îl şi vor cei care nu ştiu pe unde să scoată cămaşa acum cu un dolar căruia i se cere de către aceia care, în frunte cu China, l-au tezaurizat, să aibă, pentru asigurare, o  monedă internaţională sau o altă garanţie la spate.

×
Subiecte în articol: editorial romania zonă