DD, o insultă adusă naţiunii

Dacă Dan Diaconescu, personajul frust, cu idei precare şi cunoştinţe slăbănoage, s-ar fi mulţumit să rămână în garsoniera din blocul Leonida - trimiţând în televizoarele unui public restrâns, cu o educaţie şubredă sau exasperat de necazurile vieţii, public ce nu putea fi decât al OTV, aşa-zise programe în care înghesuia manelişti şi vrăjitoare, ciumaci şi elodii, prezicători de cutremure şi vindecători miraculoşi - ar fi putut fi tolerat în continuare, ca un ins ce încerca şi el să mănânce o pâine, prostind lumea. Cum pofta vine însă mâncând, şi lui i-a crescut apetitul. Garsoniera s-a mutat într-o fostă mare fabrică, luată la o privatizare pe doi bani, fiind rebotezată "televiziunea poporului".

DD şi-a diversificat afacerile, înfiinţând alte firme, în care a stocat imense datorii la stat, tolerate de blejnari după blejnari, pentru ca "patronul" să poată fi, la nevoie, strâns politic de gâlci. Văzând că-i merge, şi-a diversificat afacerile şi, ca orice ciocoiaş de vreme nouă, a trecut de la tărăboanţă la Rolls Royce, la iaht şi la avion şi elicopter, mutându-se unde altundeva decât în Primăverii. După un sejur de câteva zile în arest, într-un dosar de şantaj care trenează şi acum, şi-a descoperit vocaţia de om politic, înfiinţând un partid populat, la vârf, cu inşi suspecţi şi având ca membri oteviştii convinşi sau oameni sărmani, gata să se agaţe, într-o perioadă de sărăcie cruntă, şi de un pai, darămite de borcanele cu miere şi şiştarele pline cu lapte, promise gratuit de salvatorul poporului.
"Mesia", însă, şi-a dat seama că, pentru aspiraţiile sale, voturile nucleului iniţial de fraieri sunt insuficiente, aşa că a ridicat ştacheta: nici mai mult, nici mai puţin, va scoate din groapă economia românească, va reînvia marea industrie etc etc. Promisiuni revărsate într-o diaree verbală de nestăpânit. Dar care - vezi sondajele - au prins la destui oameni deznădăjduiţi de marasmul în care guvernarea pedelistă a scufundat ţara, iar cea uselistă încă se zbate să-i găsească soluţii. Prilejul spectaculos i s-a ivit lui Diaconescu sub forma privatizării Oltchim. Profitând de un Caiet de sarcini care nu-i impunea să-şi dovedească prin acte bancare bonitatea financiară, "persoana fizică" DD a câştigat licitaţia. Pentru ca apoi, zece zile, să tot evite să pună banul jos, sub pretexte  care de care mai fistichii. Fiind tot mai evident că nu a avut şi nu are 45 milioane de euro, necum alte sute de milioane pentru a reporni producţia, sau miliarde pentru a cumpăra şi Nuclearelectrica, CRF Marfă; Tarom ş.a.

Guvernul - în speţă, Remus Vulpescu şi Daniel Chiţoiu - e vinovat. În primul rând pentru organizarea defectuoasă a licitaţiei, deşi existau destule precedente când statul s-a fript rău de tot. În al doilea rând, dar cel mai de seamă, pentru că se complace, după licitaţie, într-un târg de bâlci cu Diaconescu - mai dă, jupâne, mai lasă, stăpâne - deşi e clar că acesta e un ţepar care trage de timp, încercând să poarte cu preşul toată lumea, de la amărâţii de la Oltchim, la guvernanţi, care parcă-s şi ei ameţiţi. Aşa cum se comportă, cu avalanşa lui de promisiuni găunoase, cu populismul rudimentar şi speculând cu neruşinare prăbuşirea economică şi socială a ţării, Dan Diaconescu este o insultă adusă naţiunii.

Fără să-l identific imediat, actorul DD aduce aminte că acelaşi tip de discurs, în anii 1920-1930, aceleaşi promisiuni cu toptanul, acceptate de popor ca un panaceu, au scufundat Germania în cea mai neagră perioadă a istoriei sale. Oriunde şi oricând, somul raţiunii poate naşte monştri.