Marti, 3 mai, Palatul Cotroceni a adus la cunostinta intregii natiuni ca Andrei Plesu a fost eliberat la cerere din functia de consilier prezidential. Luat cu asalt de catre jurnalisti, proaspat eliberatul a invocat motive de sanatate.
Nimeni n-a dat crezare acestei explicatii. Traian Basescu nu s-a dat de ceasul mortii sa-l pastreze pe Andrei Plesu la Cotroceni. Mai mult, domnia-sa n-a catadicsit sa insoteasca plecarea consilierului sau cu exprimarea unor regrete publice. N-ar fi fost o iesire anticonstitutionala formularea catorva cuvinte de apreciere a activitatii de cateva luni a lui Andrei Plesu. Traian Basescu s-a remarcat, revolutionand stilul postdecembrist de a face politica, tocmai prin franchetea comportarii sale. De mirare ca nu i-a ars un plans pe cinste, in direct si la ora de varf. Pentru un actor ca domnia-sa ar fi fost un fleac!
In aceste conditii, dand curs si unei glorioase traditii dambovitene, s-au nascut si au inflorit zvonurile. Dintre acestea s-a detasat net cel potrivit caruia Andrei Plesu ar fi intrat in conflict cu un alt consilier prezidential, Elena Udrea. In astfel de imprejurari, peste tot in lume, inclusiv in Romania vrajitoarelor cu laptop, presedintele intervine pentru a aplana conflictul. Fie cerandu-le celor doi sa se impace, fie renuntand la unul dintre ei.
Andrei Plesu a plecat. Elena Udrea a ramas.
Concluzie trasa in chip fatal: Traian Basescu a preferat-o pe Elena Udrea lui Andrei Plesu. De aici plecand, s-a iscat un smiorcait de proportii istorice. De la analfabeti ai scrisului pana la ditamai hermeneutii, toata lumea l-a cainat pe Traian Basescu. Pe altarul Elenei Udrea, presedintele si-a sacrificat nu doar un consilier. Si-a sacrificat insusi destinul de om politic. Ramas fara creierul mic al politicii sale externe, domnia-sa va rataci de acum incolo prin negura tranzitiei. Pana se va izbi de un stalp fatal.
Cariera sa dinainte si dupa decembrie 1989 ni-l dezvaluie pe Traian Basescu drept cel mai inzestrat politician al momentului pentru a ajunge si a ramane la Putere in Balcanii Europei. E greu de crezut ca un lider de talentul si experienta lui Traian Basescu ar fi in stare sa-si sape singur mormantul de dragul unei femei, fie aceasta si irezistibila doamna Udrea. Avem astfel toate motivele sa credem ca Traian Basescu n-a vazut in plecarea lui Andrei Plesu un dezastru. Dimpotriva, judecand dupa reactia sa, cererea de eliberare din functie l-a facut sa rasufle usurat.
Si iata de ce:
1) Presedintele e un politician care pariaza exclusiv pe instinct, unul dintre putinii lideri moderni care refuza masinaria consilierilor, preferand o intoarcere la stilul de a face politica incetatenit in secolul al XIX-lea. Un stil care, cel putin deocamdata, s-a dovedit mai mult decat salutar in cazul lui Traian Basescu. Pentru un asemenea presedinte, consilierii ideali sunt cei care-i executa ordinele. Cu abnegatie si sarguinta. Un asemenea consilier ramane Elena Udrea. Orice s-ar barfi despre relatia sa de telenovela cu Traian Basescu, noi credem ca atuurile care o fac preferata presedintelui sunt cele ale tuturor femeilor ambitioase sa se afirme in ochii sefilor barbati: constiinciozitatea si abnegatia. Andrei Plesu va fi fost departe de acest ideal de consilier. Domnia-sa e un tipic intelectual de cafenea, un partener agreabil de taifas filozofic, asezat boiereste intr-un fotoliu adanc, langa o cafea aburinda. Pentru Traian Basescu, om al deciziilor rapide, dar mai ales al executarii acestora ca pe vas, fara initiative proprii si fara inflorituri metafizice, Andrei Plesu va fi fost o povara. Mai ales ca un anume complex fata de oamenii cu carte il oprea sa-l injure cand obiceiul marinaresc ii da ghes s-o faca.
2) Numirea lui Andrei Plesu la Cotroceni a fost o simpla operatiune de imagine din partea lui Traian Basescu. Domnia-sa se afla la inceputul mandatului. Inca nu pusese mana pe fraiele Puterii. Nu-i venisera la el cu plecaciunile de rigoare sefii serviciilor secrete din Romania. Nu traise inca spectacolul presei obediente, al patronilor de ziare si televiziuni caciulindu-se sa nu-i dea pe mana PNA, al condeierilor cersindu-i un post la Radio sau TVR. Nu banuia ca principalul partid de Opozitie, PSD, va fi o simpla fantosa. Nu-si imagina ca liderii PD vor fi mai ascultatori decat niste scolari clapaugi si ca primul ministru va tremura la gandul ca va fi dat de-a berbeleacul pe scarile Palatului Victoriei. Nu se gandea ca asa-zisa societate civila nu numai ca nu va protesta la incalcarile democratiei, dar, mai mult, le va aplauda pana la subtierea palmelor.
In acest context, Traian Basescu avea nevoie de Andrei Plesu. Pentru ca Andrei Plesu reprezenta intelighentia talibana, cea care, din ura fata de PSD si de Ion Iliescu, ar fi fost in stare sa-l sprijine si pe Corneliu Vadim Tudor. Pentru aceasta intelighentie uitata de Dumnezeu in dusmaniile anilor imediat postdecembristi, Traian Basescu a fost posibilitatea revansei fata de esecul alegerilor din 2000. Ca Traian Basescu, politician pragmatic, fusese, prin intreaga sa prestatie, in regimul CDR, cel mai mare dusman al acestei intelighentii anticomuniste si antifeseniste, ca niciodata domnia-sa nu denuntase violent comunismul, ba chiar ca-si facuse un titlu de glorie din cariera sa sub Ceausescu, era alta poveste. Cum alta poveste era faptul ca Traian Basescu era total strain idealului de cultura, de nuantare, de subtilitate al acestei intelighentii. N-avea importanta ca Traian Basescu nu se dadea in laturi sa spuna ca prefera un meci de fotbal unui spectacol de teatru. Nu declarase intelectualul Andrei Plesu, in fata natiunii stupefiate, ca i s-a facut dor de un presedinte analfabet?!
Divortul de esenta dintre Traian Basescu si intelighentia talibana s-a manifestat si dupa preluarea postului de la Cotroceni. Continuandu-si programul sau de o viata, presedintele n-a tinut cont de nici unul dintre sfaturile sugerate sau spuse de-a dreptul, prin ziare si pe la televiziuni, de liderii de opinie radicali. Nu numai ca nu i-a schimbat pe sefii serviciilor secrete, dar, mai mult, i-a facut principalii sai oameni de incredere. In disputa dintre CNSAS si SRI a dat castig de cauza SRI. Nu i-a eliberat din functie pe Constantin Degeratu si pe Eugen Badalan, acuzati de a fi participat la reprimarea protestelor din decembrie 1989. A tratat cu superioara neglijenta Legea lustratiei.
Contrar asteptarilor, toata aceasta prestatie, in acord cu intreaga sa prestatie postdecembrista, i-a adus lui Traian Basescu cresterea in sondaje. Puterea domniei-sale s-a consolidat. In aceste conditii, Traian Basescu si-a dat seama ca nu mai are nevoie de sprijinul intelighentiei talibane. Prezenta lui Andrei Plesu la Cotroceni era de prisos. Mai mult, era stanjenitoare, daca ne gandim ca distinsul reprezentant al intelighentiei talibane, uitand ca e doar consilier, isi permitea sa-l mustre pe Traian Basescu de abateri de la ceea ce se numea mandatul primit. A riscat presedintele renuntand atat de usor la Andrei Plesu? Nici vorba. Extraordinarul sau instinct politic si-a spus din nou cuvantul. Intelighentia talibana e atat de incrancenata in ura fata de PSD, incat a inghitit lovitura. Si va mai inghiti si altele.
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
