Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nouă ne place enigma, ne place misterul, ne place să proiectăm cauzele gândurilor, ale comportamentelor şi ale faptelor noastre asupra unor subiecţi misterioşi sau a misterului însuşi. Ne place să credem că lumea-i condusă în secret de anumiţi oameni, că aceia fac toate cărţile după bunul plac; confecţionăm personaje stranii, ascunse, despre care nu ştim nimic, dar bănuim că există şi asta ne ajută să mai avem o enigmă de dezlegat. Nouă ne place nespus să credem că suntem graşi pentru că o putere, ascunsă în emoţiile noastre, în simţuri şi în trup, ne constrânge să mâncăm excesiv, nesănătos şi necontrolat. Un amic de-al meu a renunţat la alcool, dar într-o zi m-a sunat panicat şi mi-a spus: ”Iar am băut aseară, nu ştiu de ce naiba am băut”? El sugera că ”ceva” misterios îi pusese paharul în mână şi încerca să mă provoace la un exerciţiu complicat de căutare a acelui ceva misterios, care-l atrăsese în capcană şi-l obligase că bea din nou. ”Nu mă poţi atrage în enigma ta”, i-am spus râzând! Egoul tău e-n căutarea unei cauze misterioase, a unei justificări, care să te ajute să proiectezi vina şi să nu-ţi asumi responsabilitatea pentru că tu ai ales să bei, tu ai pus mâna pe pahar, ai decis să-ţi torni în el, să-l duci la gură, apoi să iei altul şi altul. Ai fost absolut conştient tot timpul de faptul că tu faci ceea ce faci, dar nu ţi-ai asumat responsabilitatea. Din cauza asta ai pornit în căutarea unei forţe necunoscute, căreia să-i atribui vina şi responsabilitatea, iar acum vrei să mă atragi şi pe mine, să caut misteriosul vinovat”!
Cauzele problemelor noastre sunt adesea la vedere, se regăsesc în decizile şi alegerile noastre conştiente. O relaţie eşuată, de exemplu, are la bază o alegere personală, chiar dacă într-o căsnicie sunt implicate două părţi. Undeva, în trecut, sărim nişte etape, undeva trecem peste noi înşine, undeva am închis ochii peste ceva ce am văzut, ne-a displăcut, dar ne-am găsit motivaţii pentru a ...nu observa. Alegerea noastră neasumată ne incită să proiectăm ulterior cauza eşecului asupra celuilalt: el e de vină pentru că nu mă simt bine în relaţia asta, el se comportă aşa şi pe dincolo, el e interesat numai de bani, el nu mă iubeşte; sunt doar câteva dintre proiecţiile de care ne folosim pentru a construi ”misterul” propriului eşec şi a ne justifica suferinţa pe care o simţim. Forţele misterioase, care par să acţioneze asupra noastră, capătă o dimenisune apocaliptică, periculoasă şi tot mai grandioasă pe măsură ce ne îndepărtăm de cauza reală a obstacolului. Forţele în care credem prind viaţă şi ne confirmă credinţa că suntem la cheremul lor, manipulaţi, ca nişte păpuşi de cârpă, ca nişte bărcuţe ce plutesc în derivă pe oceanul acestei teribile existenţe. Egoului nostru îi place misterul tocmai pentru că detestă să-şi asume responsabilitatea pentru propriile alegeri şi, în felul acesta, îşi neagă puterea de autocontrol. Egoul se repede să controleze lumea doar pentru că nu-i conştient că se poate controla doar pe sine. El îşi pierde puterea tocmai pentru că şi-o doreşte prea mult şi, când ea îi scapă complet de sub control, Egoul găseşte în enigmă soluţia de scăpare. De fapt, noi bem excesiv, noi mâncăm ce nu-i bun, ce nu avem nevoie şi cât n-avem nevoie. ” De ce-ai băut aseară”? Fiindcă ai ales să bei, nu-i nimic misterios aici, dacă îţi asumi că nu există nici o forţă, nici forţa anxietăţii, nici a suferinţei, nici a bucuriei, nici o explicaţie paranormală pentru o banală decizie pur personală. Enigmele se disipează prin asumarea responsabilităţii, conştienţa trează ia locul inconştienţei, iar acest proces ne face mai siguri pe noi şi mai puternici.
Citește pe Antena3.ro
