Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Datoria statului roman (cunoscuta generic sub denumirea de datoria publica pentru ca este angajata de sectorul public si este platita de sectorul public) a urcat spre 50 miliarde euro inregistrand mai mult decat o triplare in ultimii aproape trei ani. Ponderea in PIB – indicator important al datoriei publice – a crescut si mai sever (spre 40%) caci in aceasta perioada PIB-ul a dat inapoi.
Prilej, desigur, pentru actuala opozitie de a stigmatiza prezenta putere ca incompetenta si culpabila de amanetarea viitorului tarii. Puterea raspunde ca a facut reforma, intr-un grad si la dimensiuni necunoscute vreodata in Romania. Indatorarea pentru reforma n-ar fi desigur de incriminat, dar, din pacate, din lista reformelor asupra carora se insista ca ar fi fost intreprinse (salarizarea unitara a bugetarilor, asezarea pensiilor pe contributivitate, restructurarea sistemelor de sanatate si de educatie) nici una n-are legatura cu cresterea indatorarii, neavand nevoie de finantari, ba efectele fiind dimpotriva pe linia reducerii, si nu sporirii cheltuielilor.
Evident, cresterea datoriei publice are un alt resort!
Datoria publica nu creste supradimensionat, fara noima si cu viteze ametitoare doar in Romania. Ci peste tot in lumea zisa capitalista, putine tari reusind sa se sustraga uraganului. Izvorul este bine cunoscut, dar, vai!, se vorbeste de cu totul altceva decat este in realitate!
Este de fapt vorba de o masinatiune reprezentand numai si numai interesele componentei financiar-bancare a capitalului international actual care a fost impusa ca regula intregului sistem, cu toate ca este complet necapitalista si altereaza pana la denaturare acest sistem, caruia ii va fi inevitabil si gropar. Asa-zisi 'investitori financiari' – respectiv cei ce aleg sa faca profit nu indirect din afaceri, ci direct din achizitii de titluri sau din speculatii pe curs ori pe dobanzi – pretind sa nu piarda nimic!!! Ei investesc fara riscuri, desi in capitalism investitiile se fac pe propriul risc, preopinentii urmand a prelua si castigurile, dar si pierderile! Investitorii in industrie sau in comert suporta consecintele daca afacerea lor ajunge in faliment. 'Investitorii financiar-bancari' sunt pe deasupra acestor lucruri capitaliste lumesti! Ei sunt un fel de procurori si judecatori ai pietei insesi, pretinzand, in mod cu totul necapitalist, ca 'piata' sa-i recompenseze mereu si mereu!
Necapitalist, pentru ca atunci cand piata nu o face, sunt puse statele sa o faca! Cum o fac?! Intervenind pe piata sub diferite forme si recompensand 'investitorii financiar-bancari' in contul indatorarii publice! Daca vreun stat nu intervine, 'investitorii' ameninta ca il parasesc, bineinteles dupa ce-l stigmatizeaza prin degradari de rating. Ipocrizia acestui mecanism, in fond de parazitism pe seama altora, este aiuritoare, pentru ca interventia statelor este prezentata nu ca o preluare a ravagiilor facute de 'investitorii financiari', ci ca o nevoie de restructurare a sectorului public propriu! De fapt insa, cu cat 'investitorii financiar-bancari' au facut ravagii mai mari pentru propria indestulare, cu atat statele trebuie sa intervina mai masiv prin cresterea indatorarii publice. De aici criza datoriilor suverane din ultimul timp!
In cazul Romaniei lucrurile sunt simple. Aplicarea mecanismului mentionat a venit in Romania ca o comanda externa precisa care a fost operata prin acordul cu FMI si la presiunile FMI. Conditii ideale existau: ravagii imense (desigur la dimensiunile Romaniei) fusesera facute de bancile straine, care, in propriul profit, dadusera credite de consum fara noima ce creasera in economie dramatice dezechilibre interne (intre consum si productie) si vulnerabilitati externe (deficite externe) nesustenabile si nefinantabile. Statul care nu avea legatura cu toate acestea era insa vulnerabil la capitolul organizare si eficienta a sectorului public. Era deci usor sa se aplice teza: statul este de vina, statul sa plateasca! 'Investitorii' au incetat finantarea si au amenintat ca parasesc Romania daca statul nu preia el finantarea de inlocuire. Si statul, desi jerpelit, a preluat finantarea pietei si asta face de peste doi ani pe cheltuiala sa. Adica pe seama contribuabililor, salariatilor, pensionarilor.
Citește pe Antena3.ro
