Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mai 2012 a adus mai multe modificari de prag pe piata valutara. Cursul de schimb a trecut din gama de 4,3 in cea de 4,4. Dupa o cotatie ce sarise deja din ritmul obisnuit, urcand pana la 4,3970 lei pentru un euro in ultima zi din aprilie, a urmat un salt si mai mare in prima zi bancara din mai. Nivelul atins, de 4,4168 a produs emotie in randul comentatorilor din mass-media. A urmat insa obisnuita miscare de pendul: arcul intins prea tare a facut saltul inapoi. Leul s-a apreciat timp de patru zile. Si cum politica acaparase atentia publicului cu instalarea noului guvern, cursa leu-euro parea sa fi fost data uitarii.
Din 9 mai insa, trei zile una dupa alta, leul s-a depreciat brusc de la 4,40 la 4,41 si, apoi, la 4,42. Pe ecranele televizoarelor am vazut scris 'maxim istoric', sintagma ce incerca sa sugereze ca leul ar fi suferit cea mai drastica depreciere din istoria post-decembrista a pietei noastre valutare. Nu voi intra acum in detalii cu privire la deprecierea nominala si la deprecierea reala, pentru a dovedi ca nu a fost atins un 'maxim istoric', fiindca nu cred ca acest fapt are vreo semnificatie in actualele imprejurari. Alte realitati sunt cu adevarat semnificative si la ele ma voi referi.
Doua constrangeri conjuncturale s-au suprapus deodata pe piata noastra valutara, perturband raportul cerere-oferta si, mai cu seama, provocand trepidatii ale cursului cu care nu ne-am mai intalnit de vreme indelungata. Prima constrangere isi are originea in realitatea vietii noastre interne, iar cea de-a doua este de natura externa.
Acumulari de evenimente interne mai putin obisnuite s-au aglomerat intr-un timp relativ scurt. Un viscol ce parea sa nu se mai sfarseasca, cu urmari grave in economie, pe care le mai evaluam inca, o demisie de guvern, un alt guvern care a cazut dupa numai 78 de zile, un nou guvern plus o schimbare a filosofiei de guvernare, toate in mai putin de cinci luni, nu aveau cum sa nu produca, la un moment dat, un soc pe piata schimburilor valutare.
O intamplare nefericita a facut sa se suprapuna, peste socul intern, noi valuri de vesti rele venite de dincolo de granitele tarii noastre: criza guvernamentala in Grecia, probleme bancare in Spania, turbulente in economiile mai multor tari europene, nori de recesiune deasupra Zonei Euro.
Am motive sa afirm ca socul intern a fost de mica intensitate si de scurta durata. Dovada ca, dupa saritura din 2 mai, a urmat un sir de zile in care leul s-a apreciat. Deprecierea drastica din zilele de 9, 10 si 11 mai, soldata cu trecerea peste pragul de 4,42 lei pentru un euro, a fost provocata de socul extern. Pentru ca nu a fost o simpla coincidenta deprecierea la fel de drastica, in aceleasi zile, a forintului unguresc, a zlotului polonez si, fapt prea putin obisnuit, a coroanei cehe – la a carei longeviva stabilitate ne uitam cu jind de ani buni. Investitorii care aduc valuta, ca s-o schimbe contra monedelor nationale, s-au adapostit in asteptarea unui cer mai putin innourat deasupra Europei.
