Despre existența și rolul băncilor centrale ne aducem aminte mai ales în momente de criză financiară și economică. Ceea ce, de altfel, este firesc, pentru că aceste instituții au fost create în primul rând pentru evitarea crizelor sau cel puțin pentru temperarea efectelor acestora, pentru a înlesni, într-o manieră ordonată, revenirea la normalitate și la creștere.
Într-un sistem economic bazat (cel puțin în teorie) pe schimburi voluntare de bunuri și servicii prin intermediul mijloacelor monetare, banii sunt la propriu "sângele" economiei. Iar dacă e să aprofundăm această metaforă, suntem obligați să constatăm că sistemul circulator uman este unul centralizat, care depinde în mod vital de buna funcționare a inimii. De asemenea, arterele (care reprezintă instituțiile de credit din sistemul bancar) trebuie să fie curate și netede pentru a putea permite ca sângele să irige întregul corp.
Metafora biologică poate fi împinsă și mai departe. Orice om are o anumită grupă de sânge, nimeni nu funcționează cu un "cocktail" sangvin. Tocmai de aceea, pe un teritoriu unitar din punct de vedere administrativ și politic este bine să fie în circulație o singură monedă, numită îndeobște "monedă națională".
E nevoie de credit pentru investițiile necesare în bunurile și serviciile care urmează să fie produse, dar, de asemenea, pentru achiziționarea acestor bunuri și servicii. Creditul bancar vine să umple golul de timp dintre aceste secvențe ale economiei. Băncile centrale acționează pe palierul superior, pentru menținerea lichidității sistemului bancar, astfel încât acesta să își poată îndeplini în permanență funcția descrisă.
Devreme ce banii sunt sângele economiei, rezultă că unul dintre cele mai mari pericole economice este acela că acest sânge să se "coaguleze", adică să își piardă "lichiditatea". Blocare transmisiei banilor în economie prin intermediul creditului face imposibilă funcționarea acesteia. Tocmai de aceea, principala funcție a băncilor centrale este aceea de a crea rezerve monetare pe care să le pună în circulație prin intermediul sistemului bancar. Nu degeaba băncile centrale sunt numite și bănci de rezerve (reserve banks).
Idealul acestui proces este unul organic: atunci când "creează" rezerve monetare, băncile centrale acționează precum corpul uman, care produce diferitele tipuri de globule sangvine pentru a-și menține buna funcționare. Tocmai de aceea, este esențial ca proporțiile să fie optime în fiecare moment. Excesul sau penuria de bani dăunează ambele economiei.
Astfel, băncile centrale urmăresc și se asigură că în economie circulă în orice moment cantitatea optimă de bani, tehnic numită masă monetară. De asemenea, băncile centrale regulează "pulsul" corpului economico-financiar, adică dobânzile din piață. Și face acest lucru prin intermediul ratelor la care preia depozite de la bănci sau, dimpotrivă, le împrumută bani. Această activitate reverberează mai adânc în economie, influențând și nivelul prețurilor de consum, printre funcțiile de bază ale băncilor centrale numărându-se și managementul inflației și mai ales al anticipațiilor cu privire la aceasta.