Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Săptămâna trecută mi-au atras atenţia două ştiri. Statul vinde 15% din acţiunile Romgaz. Şi se majorează taxa tv. Dar nu mai bine se transformă Societatea Română de Televiziune (SRTv) în SA şi scoate şi ea la vânzare un pachet de acţiuni, precum Romgaz? Ea nu-i tot o companie de stat?
Bineînţeles că se va spune că SRTv e o societate “strategică”, imposibil de privatizat. Dacă judecăm însă după precedente, precum anglo-saxonii, observăm că în perioada interbelică Societatea Română de Radiodifuziune, precursoarea televiziunii, era tot sub controlul statului, dar fusese listată la bursă şi 40% din acţiunile sale erau deţinute de capitalul privat.
De aici se vede că dacă statul ţine cu tot dinadinsul să păstreze controlul asupra unor companii-cheie, nu înseamnă că trebuie să le frâneze dezvoltarea. Societatea Naţională de Gaz Metan, cea care îngloba atât producătorul (Romgaz), transportatorul (Transgaz), cât şi distribuitorii de gaze naturale, a pornit ca o companie a statului, dar la care, în anii ’40, acesta mai deţinea doar 58,6% din acţiuni, restul fiind în posesia capitalului privat, procurându-se astfel investiţiile necesare pentru asigurarea capacităţii optime de producţie şi transport.
De fapt, cam orice societate naţională interbelică era listată la bursă şi avea acţionariat particular, chiar minoritar. Capitalul privat era acţionar la “Societatea Anonimă Română de Telefoane” (actualul Romtelecom) sau la “Societatea Comunală a Tramvaielor Bucureşti” (Regia Autonomă de Transport Bucureşti). Mergând până într-acolo încât şi Banca Naţională era o instituţie listată în România capitalistă, iar cota de capital deţinută de stat s-a micşorat de la 30% în 1880, anul înfiinţării, la doar 10% în perioada interbelică. E drept că în acea vreme nu exista Petrom, însă erau o grămadă de companii petroliere cotate la bursă: Astra Română, Steaua Română, Petrol Block, Concordia, Industria Română de Petrol, Petrolul Românesc etc. Multe erau listate însă şi la bursele din străinătate. Astra la Paris, Amsterdam, Anvers şi Zürich; Concordia la Paris, Bruxelles, Anvers şi Zürich; Steaua la Paris, Basel, Frankfurt, Geneva şi Zürich.
Revenind la TVR, şi la taxele pe care le plătesc contribuabilii indiferent dacă deţin aparatură radio-tv, pentru că-s incluse în facturile de curent emise de distribuitorii privaţi de energie - trebuie subliniat că soluţia nu e majorarea taxelor, ci participarea capitalului privat. Găsirea unor investitori, prin intermediul bursei, pentru a susţine dezvoltarea companiei. La fel cum ar trebuie să se întâmple şi cu Poşta Română, căreia în loc să i se mai acorde încă un timp “privilegiul” de a fi monopol, ar fi mai bine să se găsească investiţii care să permită clienţilor plata cu cardul la ghişeu.
