Marile case de pariuri au intrat demult în politică. Devreme ce aceasta naște pasiuni la fel de intense precum fotbalul, ele au apreciat corect că oamenii vor fi dispuși să-și mizeze banii pe rezultatele alegerilor sau referendumurilor sau pe posibilitatea ca guvernele să ia sau nu anumite măsuri de mare interes.
De exemplu, s-au pierdut și s-au câștigat sume imense din pariuri pe rezultatele extrem de strânse la referendumul pentru ieșirea Marii Britanii din UE sau la ultimele alegeri prezidențiale din SUA.
De ce nu se poate însă paria și pe gafele verbale ale politicienilor? Poate pentru că sunt prea frecvente și previzibile? Sau dimpotrivă?
Mai demult, lucrurile erau într-adevăr previzibile. Politicienii, precum fiecare dintre noi, au anumite ticuri și reflexe verbale, din care unele reprezentau greșeli de gramatică. De exemplu, la Călin Popescu Tăriceanu, a folosi în mod eronat "care" în loc de "pe care" ajunsese să fie mai degrabă regula decât excepția. Pariurile pe această gafă ar fi avut, deci, cote mult prea mici, neinteresante.
În ultimii ani, însă, în elita politicii au ajuns personaje care, cel puțin din punct de vedere verbal, sunt mult mai imprevizibile decât eram noi obișnuiți. Să luăm de exemplu impulsivitatea și raporturile dubioase cu adevărul ale lui Donald Trump. Cum poți să știi când minte intenționat și când o face ingenuu, din pură ignoranță, astfel încât să poți să vorbești de o gafă? Cum să ghicești când și ce va scrie pe Twitter? Greu de calculat probabilități, deci casele de pariuri se feresc.
Sau Viorica Dăncilă. Cum să prevezi când și ce capitale de țări va confunda între ele data viitoare? Sau ce reguli gramaticale va încălca?
Pare un subiect neserios, dar faptul că politicienii au ajuns să fie imprevizibili și în manifestările lor comice nu e decât un semn al unei probleme mai profunde: instabilitatea și incertitudinea de substanță pe care politica le induce în economie și în societate.