x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale De ce să-ţi spun secretele mele?

De ce să-ţi spun secretele mele?

de Irina Cordoneanu    |    02 Feb 2013   •   00:28
De ce să-ţi spun secretele mele?

“De ce să-ţi răspund la întrebări? De ce să-ţi spun secretele mele? Ştii, mi-am pus de mai multe ori întrebarea asta, în minte, în timpul emisiunii. Înainte şi după ce îţi răspundeam la întrebări”. Mă uit la Dan Tudor. Suntem într-o cafenea. După înregistrare. Bem. Ciocolată fierbinte, eu. Cafea cu lapte, el.

Dan Tudor e actor, regizor, cantautor… Nu ştiu dacă e şi scenarist. Ştiu că este profesor şi student în acelaşi timp. Predă actorie şi regie de teatru. Învaţă regie de film. E calm. Volubil, într-un mod tăcut. Cum să fii volubil într-un mod tăcut? Simplu. Tăcerile lui există. Le simţi. Se uită la tine, te ascultă şi tace. Nu te întrerupe, nu vine peste tine cu gânduri, vorbe sau comentarii. Abia apoi vorbeşte. Cu multe cuvinte. Cu tehnică cinematografică. Şi cu planificare. Nu cu o înşiruire de cuvinte. Totul pare ales cu grijă.

Aşa planificasem şi eu fiecare întrebare, rubrică sau provocare din această ediţie Distracţia pe vremea mea. Prima care a confirmat participarea la emisiune a fost Maria Dragomiroiu. A mai fost la noi, în primul sezon. În studioul vechi. S-a simţit bine atunci. A răspuns acum invitaţiei noastre cu bucurie. M-am bucurat şi eu. “Îl vreau pe Dan Tudor alături de ea”, i-am spus Mihaelei, redactora mea. Pe seara îmi sună telefonul. E Mihaela. ‘Dan Tudor a zis că vine, dar… nu vrea să danseze şi nu vrea să povestească lucruri despre el. Ce să fac?” Oftez: “Confirmă-i participarea în emisiune şi întreabă-l dacă are nevoie de maşină”. Apoi m-am pus pe lucru.

Cum să-I pun maxim în valoare pe aceşti doi oameni pe care eu îi apreciez atât de mult? Măria Dragomiroiu este o doamnă, nu pot să-I dau orice fel de provocare. Trebuie să fie şi haios, şi incitant şi elegant. Ştiu… o voi pune să se joace frumos, cu cuvinte… Latura amuzantă?.... Va scrie pe tablă, dar nu cu un marker, ci cu un ruj, de culoare roşie… Ştiu că Dan Tudor va dansa. Pentru că este o fire elegantă şi va face totul că eu să mă simt bine. A avut şi el emisiune. Ştie că moderatorul are nevoie de invitaţi care să facă lucruri. Dar oare cum să-i arăt că preţuiesc gestul lui? Caut pe internet. Găsesc mai multe melodii de-ale lui. Aleg două dintre ele. Pentru rubrica Party Time. Superbe. Îmi plac şi videoclipurile foarte mult. “Nu plânge când dansezi” şi ”Copacul din călcâi”. În emisiune am dansat împreună. Pe ring m-a întrebat: “Oare să fac un cd? Ştii am 11 compoziţii. Ezit. Să nu spună lumea că fac prea multe lucruri”. Mă uit la el cu admiraţie. Nu poate fi adevărat. Dar este. Şi dansăm împreună…

Mă întorc iarăşi în timp… Suntem la începutul emisiunii. Lecţii de cucerire. Stau lângă Tudor Turcu. A câştigat concursul X Factor anul trecut. Are o voce bună. Prezenţa scenică bună. E cât uşa. Şi este timid. O aud în cască pe Carina, producătoarea mea: “Ia-l pe Tudor de mână. E stresat. Se va linişti, dacă te simte aproape”. Ea îl cunoaşte mai bine. L-a avut invitat şi la cealaltă emisiune pe care o produce ‘Iţ’s show time”. Îl iau pe Tudor de mână. Îl simt încordat. Îl fac să mă piveasca în ochi. Îi zâmbesc. Vorbesc eu puţin, în locul lui. Simt cum mâna i se destinde în mâna mea. E bine. E un băiat cu prea mult bun simţ în această lume nebună în care trăim. Îmi propun să-l învăţ câteva trucuri. După emisiune. Într-o zi în care vom avea timp de o cafea. Sigur că o voi lua şi pe Carina cu noi. Ea îl cunoaşte mai bine. Mă uit spre Leticia. Leticia Moisescu. Şi ea cântă. A participat la Eurovision. E tonică. Povesteşte abrupt şi haios. Nu se încurcă în cuvinte. Oferă detalii, fără ocolişuri. Mi-a câştigat încrederea instat. I-aş încredinţa cu uşurinţă secretele mele. Aşa, dintr-o suflare.

Parcă aş fi Quentin Tarantino. Bucle şi întoarceri în timp. Unde sunt acum? A, da. Într-o cafenea. După înregistrare. Beau ciocolată fierbinte. Şi mă uit la Dan Tudor. “Mi-ar plăcea să te văd jucând. Nu te-am văzut niciodată jucând. Am fost doar la piesele regizate de tine”. “Ce piesă vrei să vezi? Joc şi vineri, şi duminică”. “Alege tu. Cea care îţi place ţie”. “Vrei să râzi sau vrei să…?” “Alege tu!”. Şi a ales. “Stăpânii rulotei”. La Teatrul de comedie. Mi-a plăcut enorm. Trebuie neapărat să o vedeţi.
Vă sună cunoscut? Teatrul de comedie? Emisiunea? Distracţia? O cafenea? Răspunsuri la întrebări?

×