x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale De ce se fac mici partidele mari

De ce se fac mici partidele mari

de Dan Constantin    |    02 Mai 2019   •   08:28
De ce se fac mici partidele mari

Alegerile pentru Parlamentul European adaugă încă un pas pe calea atomizării scenei politice, proces accelerat după criza economică din 2008-2009. Cele două mari familii politice din Parlamentul de la Bruxelles și-au restrâns numărul de locuri după două runde de alegeri, scrutinul de la sfârșitul lunii mai prognozând accentuarea acestui trend pentru populari și social-democrați. Cele două mari forțe politice europene, care reunesc după ideologia asumată partidele de dreapta și de stânga, își vor restrânge influența în Parlamentul European pe care l-au dominat în ultimele decenii într-un soi de dualism. Aceasta a asigurat un echilibru instituțional,  dar „blaturile” dintre PPE și PES au produs nu doar osificarea instituțiilor de la Bruxelles, ci și o nemulțumire crescută a cetățenilor din UE. Înțelegerile mutuale dintre granzii birocrației de partid exprimă doar interesele lor personale pentru păstrarea funcțiilor, evoluțiile din ultimele luni accentuând trocul.  Erodarea marilor partide a lăsat spațiu pentru apariția unor formațiuni plasate mai la stânga sau mai la dreapta față de polurile tradiționale. Curentele antieuropene, de contestare a regulilor sacrosante la UE, s-au dezvoltat pe fondul erorilor marilor partide care nu au dat soluțiile așteptate după criza economică și nu s-au adaptat la cerințele populației. Fenomenul emigrației a stimulat izolaționismul și, pe acest fond, au explodat extremiștii. Partidele care se revendică din ideologia fascistă au intrat în parlamentele naționale cu scoruri mari, de peste 10 la sută, în Germania, Spania, Italia. Președintele actual al Parlamentului European aduce osanale lui Mussolini, iar în Franța, partidul doamnei Le Pen, care vrea desființarea euro, se bate umăr la umăr cu Macron. Brexitul a devenit expresia cea mai puternică de contestare a UE pe care dualismul conducător de la Bruxelles nu a putut să-l prevină și nici să-l gestioneze. Mișcarea „vestelor galbene” nu este un fenomen local, există incipient ca formă de protest extrem față de inegalitățile economice provocatoare de excluziune socială în multe țări europene.

Campania electorală pentru europarlamentare ocolește, la noi, cu mare grație, problemele europene și devine o „cafteală” între PSD și PNL de care vor profita ALDE și USR. Este foarte greu să convingi propriul electorat să voteze în folosul final al lui Timmermans sau Manfred Weber, candidați la scaunele înalte de la Bruxelles, care, ambii, pe stânga și pe dreapta, vor să sancționeze România. Dacă adaugi și un refrendum cu întrebări inepte, avem tabloul unui scrutin care nu poate atrage populația la vot în 26 mai. Listele par să dea un avantaj pentru PSD, care are, ca adversari, un zurbagiu cap de listă la PNL, şi pe Băsescu, simbol al degradării democrației, la PMP, și pe Cioloș, creat în eprubetele serviciilor în partidul +.

×