De la buticari la multinaTionale

Din ce in ce mai multe firme romanesti sunt capabile sa faca fata concurentei prin mijloace capitaliste sanatoase. Ei exista pentru ca sunt competitivi, si nu pentru ca au o pila la primarie. In urmatoarea perioada, aceasta stare de lucruri se va accentua si va deveni regula

Romanii au incercat, dupa Revolutie, diverse formule pentru a castiga bani. Desi se face in continuare tapaj pe inertia valaha, adevarul este ca societatea romaneasca a dovedit o mobilitate impresionanta. Daca luam in considerare si situatia din care am plecat - o economie inerta si o tara de angajati la stat - putem spune ca am ajuns foarte repede destul de departe.

"Magazinele universale" din Bucuresti sunt mascate in procent de 100% de panouri si reclame luminoase. Va amintiti cum aratau in 1989? Erau niste cladiri "golase" pe dinafara si pe dinauntru. Va amintiti ce era, in acelasi an, in locul unde astazi este amplasat un hypermarket? Era scheletul a ceea ce trebuia sa devina o imensa cantina comunista. De atunci si pana acum, lucrurile s-au schimbat la 180 de grade. Romania din 2005 este o alta Romanie.

La inceput, a fost buticul. Muntenii mergeau la turci, moldovenii la rusi, banatenii la sarbi, ardelenii la unguri. Era (ca si acum) tot timpul coada la pasapoarte. In primii ani postrevolutionari, tara s-a umplut de tarabe, gherete, consignatii si standuri. S-a format asa-numita categorie a buticarilor. Se cumparau si se vindeau de toate: covoare, aur, tigari, ata de papiota, blugi, paturi, dulciuri etc. In cateva orase, se formasera adevarate targuri cu marfa de la turci, denumite in mod sugestiv bazare. Un exemplu este bazarul de la Suceava. Fabricile din oras se inchideau, una cate una. In acest timp, comertul era in plina expansiune. Aproape intregul targ a reusit sa depaseasca faza disponibilizarilor masive multumita bazarului.

Dupa aceasta efervescenta a vanzarilor directe, care au adus pentru multi venituri indestulatoare, a urmat epoca milionarilor de carton. Buticarii, cei de succes, au reusit sa se mute de la doua camere la trei camere, sa-si inlocuiasca masina luata inainte de 1989 cu una straina la mana a doua. Mai departe insa n-au putut merge. Multi dintre ei au abandonat afacerea si au sfarsit prin a se reangaja in "campul muncii".

Milionarii de carton sunt reprezentativi pentru acea perioada cand s-au produs marile "acumulari de capital". Pentru asta, era nevoie de relatii la niveluri ceva mai inalte, de o mobilitate ceva mai mare pe spatii mici. Ei s-au ocupat cu vanzari si cumparari de terenuri, derularea unor contracte cu statul (impartitorul de resurse), privatizari, unele legale, altele mai putin legale sau chiar oneroase. Daca buticarii pareau mai degraba simpatici, fata milionarilor de carton este dubla. Ei sunt vazuti cand ca devalizatorii economiei nationale, cand ca adevaratii ei creatori. Aveau, in orice caz, un caracter "compozit". Adesea intr-o sala de opera puteai intalni un om de afaceri cu ghiulul pe deget.

Buticarii au disparut prin aparitia supermarketurilor. Pestele cel mare inghite pestele cel mic. Milionarii de carton au inceput sa dispara prin "efectul de piata". Sunt de acord ca justitia este aceea care, in primul rand, trebuie sa lupte impotriva coruptiei. Exista insa si o cale mai sigura, mai ferma de a regla situatia si aceasta este concurenta pe piata.

In economia noastra au intrat firme multinationale, companii straine, pentru care relatiile sunt importante, dar care se ghideaza in primul rand dupa piata. Nu relatiile le fac in primul rand afacerile mai profitabile, ci cresterea productivitatii, orientarea dupa consumator, o foarte buna politica de marketing etc. Productivitatea lor este mai puternica decat orice relatii posibile. Desigur, nu doar strainii procedeaza in acest fel. Din ce in ce mai multe firme romanesti sunt capabile sa faca fata concurentei prin mijloace capitaliste sanatoase. Ei exista pentru ca sunt competitivi si nu pentru ca au o pila la primarie. In urmatoarea perioada, aceasta stare de lucruri se va accentua si va deveni regula. Dupa buticari, dupa milionarii de carton urmeaza competitorii economiei de piata functionala.