Delicatese interzise

In tinerete citeam carti interzise (ce vremuri !) precum seria (creata de Ian Fleming) aventurilor lui James Bond, faimosul agent secret 007, care cutreiera lumea anihiland marile conspiratii comuniste.

In tinerete citeam carti interzise (ce vremuri !) precum seria (creata de Ian Fleming) aventurilor lui James Bond, faimosul agent secret 007, care cutreiera lumea anihiland marile conspiratii comuniste. Unul dintre romane: "Nu traiesti decat de doua ori" se petrece in Japonia anilor ’60, titlul se refera la incercarea lui Bond de a compune un haiku care spune ca nu traiesti decat de doua ori, o data cand te nasti, a doua oara cand privesti moartea in fata. Locul actiunii este o gradina a mortii, plina de plante otravitoare, a arhiteroristului Ernst Stavro Blofeld.

Lista ucigatoarelor vegetale este impresionanta, de la arborii de stricnina si ricin la tot felul de iedere exotice, de la frumosul si banalul leandru la planta din care se extrage atropina, fara a uita specia Datura, cu nenumaratele ei variante sau arborii a caror seva este folosita la otravirea sagetilor. Lipseste poate o planta numita degetelul rosu, sursa digitalei, cu nimic mai putin periculoasa decat suratele ei exotice. Tabloul este completat de bazinele cu pesti carnivori, de emanatii sulfuroase, piscine cu apa clocotita si alte asemenea placeri, puse la dispozitia sinucigasilor locali.

Poate ca nu as fi recitit povestea (recunosc ca mai rasfoiesc uneori cartile lui Fleming, poate ca sa-mi aduc aminte de anii primei lecturi) daca nu as fi dat peste doua articole care mi-au readus in minte gradina plina de pericole. Primul se ocupa de evolutia vazului, la antropoizi si mai apoi la oameni. Se credea ca vederea stereoscopica s-a dezvoltat pentru a permite identificarea fructelor si insectelor comestibile. O antropoloaga din California, Lynne Isbell, ne ofera o ipoteza ispititoare, ea sustine ca stimulul a fost nevoia de a recunoaste si de a evita serpii veninosi. Sistemul vizual din creierul nostru este bine conectat la "modulul fricii", un grup de nuclei legat de vigilenta, invatare si natural, frica. Cu timpul, vederea capabila sa prinda detalii, culori, miscari avea sa devina utila pentru mecanismele de interactiune in grupuri, mai apoi in societate.

Teama de serpii veninosi a ramas la fel de intensa chiar si pentru cei care nu au vazut nicicand un sarpe de aproape. Nu degeaba scria poetul Serban Foarta in "Texte pentru Phoenix" despre "sarpele casei, drag, fara de venin...". Versuri care ma poarta spre al doilea dintre articolele pomenite, care se ocupa de o expozitie deschisa de curand la muzeul zoologic din Tring, Hertfordshire, Anglia. La intrare, un afis pe care scrie "Tot ce e mai rau in natura". Cu o precizare absolut necesara pentru pesimisti si mizantropi: "Plante otravitoare si animale veninoase".

Ne intalnim aici cu diabolica meduza australiana Chironex fleckeri, capabila sa ucida un inotator imprudent in doar trei minute, cu o vipera africana cu niste colti orizontali (poate lovi si otravi fara sa-si deschida gura), din nou cu Atropa belladonna si cu leandrul, inevitabil cu unele ciuperci otravitoare, pana si cu unele minerale cat se poate de periculoase. Nu vom fi scutiti de informatiile legate de utilitatea otravurilor, un medicament folosit in tratamentul hipertensiunii se bazeaza pe o substanta prezenta in veninul unei vipere din America de Sud, aspirina provine din coaja salciei plangatoare si ca mucegaiul, o ciuperca microscopica, ne-a adus penicilina. Lipsesc poate explicatii mai detaliate despre sensul evolutionar al aparitiei organelor care produc substante toxice, despre imunitatea la propria otrava, despre cate un antidot specific. Mai lipseste celebra delicatesa japoneza, pestele fugu, oferit de restaurantele de lux, pregatit de bucatari experti. O taietura gresita, o simpla atingere a ficatului sau a glandelor sexuale si fugu (delicios, se spune) isi ucide consumatorul chiar la masa pe care a fost servit.

Era mult mai spectaculoasa, mai periculoasa, imaginara gradina din Fukuoka. Oricat de inspaimantatoare ar fi exponatele de la muzeu, ele sunt adapostite in vitrine, imposibil de atins, spre deosebire de plantele, pestii si celelalte pericole nascocite de Fleming. Coincidente, creatorul lui James Bond poarta numele descoperitorului penicilinei, iar Tring, gazda expozitiei, este oraselul in care incepe si se termina romanul "Fratii" semnat de William Goldman (autorul "Maratonistului"), al carui erou, un asasin specialist si in otravuri, poarta numele Scylla, monstru mitologic, care impreuna cu perechea sa, Charybda, era spaima navigatorilor in trecere pe langa varful cizmei italiene.